Părintele Ilie Cleopa (1912-1998), unul dintre marii duhovnici ai ortodoxiei, s-a arătat revoltat la un moment dat de faptul că, în pomelnicele aduse la biserică, mai mulţi credincioşi cereau să aibă parte de noroc în viaţă. „Am văzut pe unele pomelnice pe care le aduceţi că pomeniţi pe dracul Noroc, zicând «pentru norocul fetei, pentru norocul băiatului, pentru norocul familiei.» Ce mi-ai pus pe dracul pe pomelnic? Voi ştiţi cine a fost Noroc? Cel mai mare demon care a secerat milioane de suflete." Sunt cuvintele stareţului de la Mănăstirea Sihăstria, preluate în volumul 7 al lucrării „Ne vorbeşte părintele Cleopa." Monahul aminteşte că, până la venirea lui Iisus Hristos, oamenii se închinau la tot felul de zeităţi şi idoli, unii dintre ei fiind veneraţi şi în zilele noastre. Părintele Cleopa spunea că idolatria se manifesta şi faţă de Malah, zeul fericirii la romani, la sumerieni şi la cartaginezi, sau zeul norocului. Monahul spunea că acest zeu, Noroc, primea drept jertfă numai copii sugari de la mamele lor. În descrierea duhovnicului de la Sihăstria, scenele care urmau după ce mamele îşi jertfeau pruncii ar trebui să-i sperie îndeajuns de tare pe cei care mai invocă norocul. După acest istoric, părintele Cleopa concluzionează că diferitele formule de salut care conţin cuvântul „noroc" nu sunt decât invocări ale diavolului. În final este exemplificat şi modul creştinesc de salut, care ar trebui să ia locul celui prin care se urează noroc, iar sfatul către creştini este ca norocul să nu mai fie pomenit cu nici un prilej. „Când zici «Bună ziua» arăţi că Dumnezeu e bun. Vă rog să nu-l mai puneţi pe pomelnicele voastre şi nici să nu-l mai pomeniţi pe idolul «Noroc»"!
