M-a distrat odată atitudinea unei mame faţă de fiul ei care nu voia sub nici o formă să participe la Sfânta Liturghie. Era profund îndurerată această mamă. Ea venea, se ruga mult pentru familia ei, iar acum se vedea învinsă în orgoliul ei de „bună credincioasă." Spune ea: - Părinte, nu ştiu ce să-i mai fac: l-am bătut, l-am şi blestemat. Nu vrea sub nici o formă. O ţine pe a lui şi gata. Nu merg şi nu merg, asta îmi spune toată ziua. Să-l las în pace, el ştie ce face. Dacă l-aţi bătut şi dacă l-aţi şi blestemat, Dumnezeu nu acţionează aşa şi nu o să-l convingeţi niciodată să vină la Sfânta Liturghie dacă veţi continua astfel. Nu bătaia, nu blestemul îl aduc la Biserică, ci convingerea dumneavoastră. Nu-i presa pe copiii tăi. Ceea ce vrei să le spui, spune-le prin rugăciune. (Sf. Porfirie Kafsokalivitul, Cum să educăm ortodox copilul, Editura Sophia, Bucureşti, 2011) Copiii nu ascultă cu urechile. Numai când vine harul dumnezeiesc şi îi luminează aud ceea ce vrem să le spunem. Când vrei să le spui ceva copiilor tăi, spune-i Născătoarei de Dumnezeu, şi ea va rândui totul. Această rugăciune a ta va fi ca o mângâiere duhovnicească, ce-i va îmbrăţişa şi-i va atrage pe copii. Uneori noi îi mângâiem, iar ei se împotrivesc, în timp ce mângâierii duhovniceşti nu i se împotrivesc niciodată.
