EMOŢIILE NU AU VÂRSTĂ

Distribuie pe:

Zilele trecute, a avut loc reîntâlnirea câtorva colegi, absolvenţi ai Şcolii Pedagogice Române din Reghin, promoţia 1955. Am păşit cu profundă emoţie pragul şcolii în care, timp de 4 ani, ne-am pregătit pentru nobila profesie de învăţător. Pentru câteva ore, aşezaţi în bănci am redevenit ,,elevi", unde am încercat să refacem atmosfera unei lecţii, la care toţi cei prezenţi au evocat crâmpeie din îndelungata lor activitate la catedră, sau în alte domenii.

Regretăm faptul că, datorită stării de sănătate, nu a putut fi prezent distinsul şi iubitul nostru profesor Timotei Enăchescu, cel care, pe lângă dragostea pentru Limba şi Literatura Română ne-a oferit minunate lecţii de viaţă.

La tradiţionalul apel, mulţi dintre foştii noştri colegi nu au putut răspunde ,,prezent", ei fiind plecaţi dintre noi pentru totdeauna. Acestora le vom păstra mereu pioase amintiri în sufletele noastre, la fel şi foştilor noştri dascăli care ne-au format zestrea noastră spirituală şi au constituit adevărate modele, demne de urmat în îndeplinirea menirii noastre pe parcursul vieţii.

Întâlnirea noastră ne-a oferit prilejul evocării multor momente din frumoşii ani ai adolescenţei, ani petrecuţi în pitorescul oraş de pe colinele ce străjuiesc valea Mureşului. Iată de ce, după mai mult de 6 decenii de la absolvire, noi dorim să revenim în locul în care între noi s-au cristalizat acele frumoase şi sincere sentimente ce au rezistat în timp, alimentând flacăra unei prietenii adevărate.

Cei 13 colegi: Bloj Maria, Cincea Teodora, Cioba Maria, Dan Maria, Echim Ioana, Bota Grigore, Buţiu Ioan, Chirteş Doina, Damian Dorina, Husar Emil, Jeleriu Elena, Morar Maria, Vodă Ştefan, am petrecut momente plăcute încărcate de emoţii, întreţinute de bucuria revederii.

Revederea s-a încheiat cu fredonarea unui cântec prin care, în anul absolvirii, ne exprimam sentimentele de mulţumire şi recunoştinţă faţă de cei care ne-au călăuzit paşii pe parcursul celor 4 ani de şcoală. (,,Dragi profesori, sub mâna voastră, Noi am ajuns pomi înfloriţi, Căci şcoala a fost casa noastră, Iar dumneavoastră aţi fost părinţi...").

Ne-am despărţit nutrind speranţa unor întâlniri viitoare în care vom găsi mereu un refugiu tămăduitor.

 

Lasă un comentariu