Îi găsim pretutindeni. Sunt peste tot în jurul nostru, au existat și există dintotdeauna. Nu le este frică de poliție, ei vor face exact cum vor ei pentru că legile sunt pentru fraieri și poliția nu există! Nu e bai că deranjează și nu e bai nici că sunt prost crescuți, fără educație și fără cei 7 ani de acasă. Îți intră în față când stai la coadă la cabinetul medical, când aștepți să îți plătești facturile. Urinează pe unde le taie capul, depășesc linia continuă și se bagă în față la barieră sau la stopul pe roșu cu sonorul la maxim. De ce să respecte regulile de circulație? Nu oferă locul bătrânilor său doamnelor în autobuz. De ce să arunce gunoiul la coș? Gunoaiele sunt peste tot, în apele râurilor, în parcări, pe câmp. Nicăieri în lume nu se scuipă pe jos coji și semințe pe trotuare, stadioane sau parcuri, în autobuz, săli de așteptare, în sălile de cinema și uneori chiar și în sălile de teatru, aspecte întâlnite datorită unor mârlani, cretini în libertate, proveniți din turma de animale din care aceștia fac parte. Sunt lucruri pe care cei din jurul nostru le fac și nu pot fi nici iertate, nici uitate.
Este inevitabil să te întâlnești - nu de puține ori - cu situații în care lipsa bunului-simț generează situații penibile. Plouă cu nesimțiți, pentru că aceștia se înmulțesc repede, iar la unii dintre aceștia prostia este cu mult mai grea decât capul! Mai mult ca oricând trebuie să ai buzunarele legate și gențile încuiate pentru ca șutitori sunt peste tot. De când nu v-ați primit restul întreg de la magazin?
Cine sunt și de unde vin acești oameni? Oameni bolnavi, persoane născute pentru a face rău, persoane lipsite de Dumnezeu, care nu văd dincolo de ei, oameni neloiali, ignoranți, leneși și lipsiți de caracter. Oameni cărora nu le plac alți oameni, dușmănoși, invidioși, ipocriți și proști, lași, mândri, lingușitori, inculți și perverși. Aceștia vin din locuri nepotrivite și pentru că nu și-au găsit drumul în viață devin răi. Nici nu știu ce vor, habar nu au ce să facă în viață, necivilizați, „nu văd copacii din cauza pădurii", iar printre aceștia: șmecherii sus-puși!!! Nesimțirea este o boală sufletească, paralizantă, întrucât a fi nesimțit presupune a fi nesimțit față de propria boală. Trebuie să ne mai mirăm că o societate bolnavă ca a noastră produce asemenea specimene?! În România nu ai unde pleca să scapi de nesimțire și o vedem începând de la nesimțiții din Parlament, din Guvern, ministere, Consilii Județene și primării, până jos de tot.
Dacă pe nesimțitul din trafic, pe scuipăciosul de pe stradă sau cel ce urinează oriunde îl poți evita, cu nesimțiții din politică, cu unii preoți, poeți și lingăi e mai greu, și asta în condițiile în care locuiești în același oraș cu ei. Din nefericire, am cunoscut și asftel de specimene! Vanitatea este virtutea supremă pentru aceștia. Ne simțim perplecși în fața celor care au aer de intelectuali și comportament de mitocani (...) și din ceea ce vedem parcă, de la an la an, e mai rău.
Poate și pentru toate aceste rele suntem și noi vinovați, masa covârșitoare de oameni din „Grădina Maicii Domnului", cinstiți, onești, loiali și drepți. Am acceptat toate mizeriile plecând de la cerșetori falși și terminând cu diplome și doctorate cumpărate, mojiciile și nesimțirile unor politicieni și înalți funcționari. Marile nedreptăți cauzate de nesimțiri se întâmplă tocmai în virtutea faptului că nu ne pasă sau că ne este frică în perimetrul nostru cel mic. Oamenii corecți pot și sunt datori să acționeze promt împotriva nedreptății nesimțitului. Spiritul civic este o condiție pentru a preîntâmpina nesimțirea, nedreptățile din jurul nostru. Suntem blazați și indiferenți la ceea ce se întâmplă în jurul nostru, dar și acolo sus, privind la cei pe care noi i-am ales, astăzi cu buzunarele pline din banii publici, chiulangii cu averi nemăsurate, continuând să umilească și să batjocorească un întreg popor.
Stăm tăcuți în fața impostorilor și acceptăm tot ce aceștia scot din buzunarele noastre, refuză să ne acorde drepturile necesare. Până când?! Răul, nedreptatea izbucnesc și mai ales prisosesc atunci când noi încuviințăm tacit, când stăm cu mâinile în sân și așteptăm să strige pietrele din jurul nostru. E drept, este nevoie de mult curaj să strigi astăzi la cei de sus, să atenționezi pe individul pe care tocmai l-ai văzut că a aruncat o coajă de banană la zece pași de coșul de gunoi. Suntem foarte puțini cei care luăm atitudine pentru a-i îndruma și a-i atenționa pe nesimțiți: din frică, din nepăsare sau din dezinteres.
Sfântul Ioan Gură de Aur ne îndrumă: „Cine nu se mânie cu pricina, după lege greșește pentru că răbdarea nesocotită seamănă greșeli, hrănește nepăsarea și îndeamnă la rău, nu numai pe cei răi, dar și pe cei buni". Așa că singura variantă de a schimba situația este să o schimbăm noi, refuzând să ne fie rușine în fața leprelor și în fața imbecilului din preajma noastră.
