Ziua de 13 septembrie este bine cunoscută în toată „Ţara Românească" ca fiind „Ziua Pompierilor", acelora care s-au jertfit şi se mai jertfesc şi astăzi în lupta cu focul, cu multe alte neajunsuri şi surprize ale vieţii şi sunt un scut de apărare şi nădejde poporului şi neamului românesc.
La invitaţia comandantului acestei frumoase subunităţi, dl col. Moldovan Grigore, au fost prezenţi de la ISU „HORIA" Tg-Mureş: prim adjunct al inspectorului şef - Lt. col. Chibulcutean Ioan, şeful Centrului Operaţional Judeţean - Lt. col. Buhăianu Cristian şi adjunctul Comandantului Secţiei de Pompieri Sărmaşu - Lt. Buhai Claudiu.
Din partea autorităţilor locale au participat, ca întotdeauna la astfel de evenimente puse în slujba celor care-i conduc şi păstoresc, dl ing. primar Moceanu Ioan, dl viceprimar Szalay Imre, preot Ic. Stav, prof. dirijor Camară Daniel şi subsemnatul.
Prin cuvântările pertinente şi la subiect, cei mai sus enumeraţi au prezentat importanţa evenimentului, o istorie a acestei zile, dar şi a jertfelniciei pe altarul patriei a pompierilor de ieri, de azi şi de mâine. A început această sărbătoare cu intonarea imnului „DEŞTEAPTĂ-TE, ROMÂNE!", care a făcut ca sufletele noastre să tresalte de bucurie, emoţie, dar şi de o dorinţă a redeşteptării neamului românesc spre „A PATRIEI ŞI NEAMULUI CINSTIRE". A urmat o mică procesiune cu aducerea Sfintelor moaşte a Sfântului Iosif de la Partoş (patronul spiritual al militarilor pompieri) de către părintele militar Călin şi pr. Daniel, însoţiţi de praporii cu sfinţii încadraţi în chenar tricolor şi sunet de toacă ancestrală.
Parastasul oficiat în slujba pompierilor căzuţi la datorie ne-a unit cu Creatorul Divin pentru câteva momente, dar ne-a şi conştientizat de marea misiune şi responsabilitate a pompierilor militari, de faptul că ai plecat de acasă să-ţi serveşti patria, îţi laşi părinţi, fraţi, surori, copiii, cei atât de dragi şi nu ştii dacă... Doamne, fereşte, îi mai revezi. Depunerea de coroane de flori la busturile colonelului Zăgănescu căzut la datorie pe Dealul Spirii şi a neuitatului martir Horia (cel care pe scaunul de spovadă plângând a spus duhovnicului: „Părinte plâng nu pentru că îmi este frică de moarte, ci plâng pentru că m-au trădat românii mei") ne-a întărit sufleteşte şi ne-a dus cu gândul că „TOT CE-I ROMÂNESC NU PIERE ŞI NICI NU VA PIERI".
Mica, dar atât de însufleţita paradă a militarilor pompieri autohtoni a făcut să fim mândri că „încă" mai suntem români şi mai sunt români care lăcrimează atunci când Armata Română de toate felurile, (aceea care a dat peste 1.650.000 de jertfe umane pentru demnitatea şi neatârnarea ţărânei străbune, şi care ar trebui să fie coloana vertebrală), a fost şi este şi astăzi la datorie. Hrana duhovnicească dată de părinţii Daniel şi Călin, prin ungerea cu sfântul mir pe creştet românesc şi anafora pământului stropit cu sângele strămoşilor ne-au întărit în credinţa moşilor şi strămoşilor, în credinţa ortodoxă, cea a „NEAMULUI ROMÂNESC", după cum spunea odinioară poetul nepereche Eminescu, (în popas la Blajul lui Inochenţie Micu Klein, acela care, pentru demnitate şi redeşteptare naţională, în drum spre Viena hulpavă, care l-a trimis spre martiraj tocmai în cetatea Romei, în sânul aceleia de unde credea că vine lumina...), ne-a dus cu privirea spre troiţa unităţii care zilnic ne somează: „NIHIL SINE DEO" - „NIMIC FĂRĂ DUMNEZEU".
Tot ce există în Secţia de Pompieri Sărmaşu este un bun exemplu peste urbea noastră tânără. Atâta timp cât avem oameni ca dl col. Olteanu, Lt. col. Chibulcuteanu, Lt. col. Buhăianu, de la cârma ISU Mureş, oameni ca edilul oraşului Sărmaşu dl ing. Mocean Ioan, dl comandant Moldovan Grigore, părintele prof. dirijor Camară Daniel, împătimiţi în a ne arăta că putem să mergem înainte prin seriozitate şi disciplină, dragoste de neam şi ţară, într-un timp când se pare că ţara nu mai are „frână în jos", încă mai avem o speranţă a zilei de mâine pentru noi şi neamul românesc, că nu facem umbră degeaba pământului, că înaintaşii martiri de peste tot, îşi dorm somnul de veci în Domnul liniştiţi, cu gândul că jertfa lor nu a fost una degeaba.
„LA MULŢI ANI, DRAGI ŞI BRAVI POMPIERI MILITARI!"
