Inteligența a fost definită, încă de la începutul secolului trecut, ca fiind aptitudinea generală a individului de a-și adapta conștient gândirea unor cerințe noi și capacitatea spirituală de adaptare generală la noile condiții ale vieții.
Tot atunci, au apărut și primele teste psihometrice prin care inteligența unui om poate fi măsurată exact (coeficientul de inteligență), însă psihologii moderni, citați de adevarul.ro, afirmă că există anumiți parametri care ne ajută să descoperim singuri cam pe unde ne situăm din acest punct de vedere. Este vorba despre cum gândim, cum luăm decizii sau cum abordăm complexitatea.
Curiozitatea - Oamenii inteligenți au o curiozitate nesățioasă, o dorință reală de a înțelege lumea și oamenii. Această foame de cunoaștere este o trăsătură comună în rândul persoanelor cu inteligență ridicată. Nevoia neîncetată de descoperire nu este determinată de note sau de laude, ci doar de bucuria de a învăța. Oamenii curioși pierd noțiunea timpului atunci când sunt absorbiți în explorarea unui nou subiect sau concept. Ei nu se mulțumesc cu explicații de suprafață, vor să înțeleagă în profunzime.
Amânarea - Deși se presupune că amânarea este o modalitate sigură de a împiedica progresul, pentru oamenii inteligenți amânarea nu este un rezultat al lenei sau al lipsei de disciplină, ci mai degrabă o abordare diferită a rezolvării problemelor. Ei nu întârzie o sarcină pentru a o evita, ci pentru că lucrează în subconștient la ea, ceea ce duce la soluții inovatoare.
Singurătatea - Adesea oamenii singuri sunt catalogați greșit ca fiind antisociali sau introvertiți, însă tendința de a te bucura de propria companie poate fi de fapt un semn de inteligență. Ei sunt perfect mulțumiți să petreacă timp singuri, absorbiți de gândurile lor, într-o introspecție liniștită, pentru a-și procesa experiențele. Nu caută în mod constant interacțiuni sociale pentru a se simți împliniți.
Schimbarea - Un alt semn al inteligenței este capacitatea de a se adapta schimbării. Oamenii inteligenți înțeleg că schimbarea este necesară pentru evoluție, chiar dacă nu întotdeauna le place. Ei știu că schimbarea face parte din viață și sunt dispuși să o accepte fără rezerve.
Empatia - Înțelegerea și empatizarea cu emoțiile celorlalți nu este doar un semn de compasiune, ci este un semn al inteligenței. Această sensibilitate emoțională îți permite să navighezi în situații sociale cu ușurință și să construiești relații puternice și semnificative. Inteligența nu este doar despre cunoaștere, ci și despre înțelegerea și conectarea cu ceilalți la un nivel emoțional profund.
Deschiderea - Oamenilor inteligenți nu le este frică să ia în considerare perspective diferite și să exploreze idei noi. A fi deschis la minte nu înseamnă a fi indecis sau ușor de influențat. Este vorba despre înțelegerea faptului că întotdeauna există ceva de învățat, ceva care îți oferă perspective și experiențe valoroase.
Pierderea în gânduri - Într-o lume care prețuiește acțiunea constantă și productivitatea, a fi absorbit frecvent de propriile gânduri poate părea un dezavantaj. Însă, dacă te trezești deseori visând cu ochii deschiși, contemplând în gând idei sau scenarii, deși pentru ceilalți poate părea un timp inactiv, de fapt atunci creierul tău este cel mai activ, împletind informații, formând conexiuni și generând idei inovatoare.
Conversațiile profunde - Nu ești interesat de discuții inactive despre vreme sau ultimele tendințe, ci tânjești la interacțiuni mai semnificative, căutând conversații profunde, care provoacă gânduri și îți lărgesc perspectiva și înțelegerea. Aceste schimburi intelectuale îți stimulează mintea și îți hrănesc setea nesățioasă de cunoaștere. Preferința pentru conversații aprofundate este un indicator clar al inteligenței.
Acceptarea eșecului - Oamenii inteligenți nu percep eșecul ca pe o nereușită, ci ca pe o piatră de temelie către succes. Ei văd eșecul ca pe o oportunitate de a învăța din propriile greșeli, de a găsi noi căi pentru rezolvarea problemelor inerente. Au tenacitate, dar și înțelepciunea de a ști că fiecare poticnire îi aduce cu un pas mai aproape de obiectivele vizate.
Bufniță de noapte - A fi mai activ și mai eficient în orele târzii ale nopții poate părea un dezavantaj într-o lume care laudă trezitul devreme (cine se scoală de dimineață departe ajunge), însă psihologii afirmă că a fi o bufniță de noapte este un indicator al inteligenței. Cei inteligenți tind să rămână treji mai târziu în noapte și, desigur, să se trezească mai târziu dimineața. Din punct de vedere istoric, mulți mari gânditori și artiști erau cunoscuți a fi bufnițe de noapte, găsind că singurătatea orelor târzii era propice pentru munca lor. (L.P.)
Lucreția Pop
(Sursa foto: pexels.com)
