Dascăli mureșeni - COCIȘ CURTICĂPEAN LEONTINA

M-am născut în Comuna Fărăgău, județul Mureș, la 19 octombrie 1944, părinții mei fiind Emilia și Curticăpean Traian - decedat la 23 octombrie 1944 la Cernohalovca, Polonia, în cel de-al Doilea Război Mondial. Copilăria mea și primele sfaturi de viață le datorez bunicilor mei Zaharie și Aurelia Moldovan, din comuna Crăiești, de la care au pornit visurile și realizările mele mai târziu.

Am început școala în Comuna Crăiești, județul Mureș, unde am avut cea mai strălucită învățătoare, Maria Socoleanu, care m-a făcut să îndrăgesc meseria de dascăl. Clasele V-VI le-am urmat în comuna Râciu, iar clasa a VII-a la Liceul ,,Unirea" din Târgu-Mureș. Am absolvit clasele liceale la Liceul ,,Gheorghe Barițiu" din Cluj în anul 1961. Din anul 1964 până în anul 1967 am urmat cursurile Institutului Pedagocic de 3 ani, Facultatea de Științe Naturale, și am fost repartizată în comuna Sânpaul, județul Mureș, în 1967. În anul 1968 m-am căsătorit cu Petre Cociș, absolvent al Facultății de Istorie-Filosofie, Cluj-Napoca, profesor la Școala Generală Sânpaul între anii 1967-1980. Din 1980 până 2002 soțul meu a fost ofițer M.A.I. Am doi copii: Iuliu Traian, absolvent al Facultății de Științe Economice, și Petre Ovidiu, absolvent al Facultății de Informatică.

În învățământ am început să lucrez ca profesor suplinitor în comuna Crăiești între anii 1961-1964. Am urmat facultatea la curs de zi, absolvind în 1967 și primind repartizare la Școala Generală din comuna Sânpaul. Din 1981 am fost detașată la Școala Generală nr. 5 din Târgu-Mureș până în 1990, iar din 1990 până în 2002 am lucrat ca profesor titular la Școala Generală nr. 15. M-am pensionat în anul 2001, având o vechime de 40 de ani. Gradele didactice le-am obținut după cum urmează: definitiv în 1968, gradul II în 1976, gradul I în 1986, iar în anul 2000 am obținut Gradația de Merit.

Am fost președinte al Consiliului Comunal al Organizației Pionierilor (1961-1965) în comuna Crăiești, și în anii 1980-1981 în comuna Sânpaul și director adjunct cu munca educativă la Școala Generală nr. 5, Târgu-Mureș între anii 1982-1989.

Mulțumesc dascălilor și colegilor mei pentru ceea ce am devenit eu: învățătoarea Maria Socoleanu, colegii mei director profesor Man Vasile de la Școala Generală nr. 5, director profesor Nistor Gheorghe, Școala Generală nr. 15. Am amenajat și am îmbogățit laboratoarele de biologie cu materiale, aparate de laborator, seturi de planșe individuale pentru elevi etc. Pregătind și coordonând generații întregi de elevi pentru concursurile ,,Sanitarii Pricepuți", ,,Educația Rutieră Educație Pentru Viață", am contribuit la formarea unui stil de viață sănătos, igienic, cu simț civic, la dezvoltarea multilaterală a personalității elevilor. Taberele de la Năvodari, Călimănești, în Maramureș, excursiile organizate la Oarba de Mureș, Rezervația Botanică de la Zau de Câmpie, la Alba Iulia, la Hidrocentralele de la Bicaz, Vidraru, vizitele la Romexpo - i-au ajuat pe elevi să cunoască istoria patriei, moștenirea istorică, frumusețile patriei noastre, să iubească țara în care s-au născut.

Activitatea metodică mi-a dat prilejul să mă perfecționez mereu, prin schimbrui de experență, lecții deschise, referate în comisii metodice, cercuri pedagogice. Alături de colega mea prof. Brândușa Scridon am lucrat la un capitol de anatomie dintr-un nou manual atunci când am început să lucrăm cu manuale alternative. Am fost angrenată permanent în viața culturală și socială a localităților prin care am trecut. Am contribuit la întocmirea monografiilor comunelor Crăiești și Sânpaul la capitolele floră, faună și geomorfologia terenurilor acestor localități. Mulțumirea sufletească și încununarea muncii mele de dascăl a apărut atunci când, în ultimii ani de „profesorat", am avut surpriza să am colege la catedră pe fostele mele eleve: Bucur Loredeana și Chirilă Adina.

Foarte mulți dintre elevii mei și-au ales profesii înrudite cu biologia: Maria Bota, Maria Bodi, Diana Arustei, Andra Oltean, Mircea Cotoșman etc.

Elevii mei au înțeles că natura poate să-ți servească de carte, de profesor, de îndrumător, îți sădește în suflet dragostea față de adevăr și frumos, și că făcând ceva pentru salvarea naturii contribui la salvarea omenirii.

Munca de dascăl nu se poate compara cu altele, dacă e făcută cu dăruire, cu pasiune, cu competență. Calitatea de dascăl te menține mereu tânăr sufletește în mijlocul tinereții care te înconjoară, mereu dornic de cunoaștere și de împlinire. Am avut mereu în față cuvintele lui Spiru Haret: ,,Nimic nu le dăruiești copiilor dacă nu te dăruiești pe tine însuți".

Lasă un comentariu