MARILE REPERE ÎN „VATRA VECHE"

Un sumar pe măsură: Coșbuc - 150, de Nicolae Băciuț, Istoria românilor în creația poetică a lui George Coșbuc, de Ioan-Aurel Pop, George Coșbuc - Poezia evenimentelor creștine ale satului transilvan, de Maria Daniela Pănăzan, Doina, de George Coșbuc; Aspecte lingvistice în poezia lui George Coșbuc, de Mircea Daroși; Regina ostrogoților, de Luminița Cornea/; Nunta, între tradiție și spectacol, de Alina Camelia Stanciu; Am fost la Centenarul Coșbuc, de Dimitrie Poptămaș;

„Sunt suflet în sufletul…", de Dumitru Hurubă; Noi apariții editoriale. Evenimente dedicate lui George Coșbuc; Ultimul mare romantic european (Eminescu), de Ognian Stamboliev. De fapt, tot sumarul ar trebui citat, iar ideea este că această revistă chiar trebuie citită.

Animatorul ei este poetul și eseistul Nicolae Băciuț, autor de talent și animator cultural excepțional care reușește să publice nu doar texte de atitudine, de mare valoare ci să imprime o direcție revistei sale, ajunsă, ca, vai, marea majoritate a revistelor într-un moment economic de-a dreptul imposibil. Iată un scurt fragemnt din prezentarea făcută de academicianul Ioan Aurel Pop, marelui Coșbuc: „George Coșbuc nu a văzut cu propriii ochi Marea Unire în deplinătatea sa și nici România Mare în toată rotunjimea sa. El nu a fost nici un luptător pe baricade pentru înfăptuirea statului unitar român, dar a făcut, poate, mult mai mult decât atât: a transpus în versurile sale istoria națională de la daci până la Războiul de Independență din 1877-1878 și a descifrat sufletul țăranului român prin mijlocirea imaginilor artistice, dând la iveală un adevărat portret al poporului nostru, prin ritm, rimă și măsură. Coșbuc ne trece prin fața ochilor și a minții toată istoria noastră veche, populată de daci și romani, povestindu-ne despre „Podul lui Traian", „Pieirea dacilor", „Volos, preot dac" sau cântând „Cântec barbar". Scrie cu aceeași pasiune despre daci și romani, deși, ca absolvent al faimosului liceu năsăudean purtător al devizei Virtus romana rediviva, privilegiază latinitatea și sorgintea noastră romană, pe linia Școlii Ardelene".

Iar Niclae Băciuț conchide: „Coșbuc nu aparține doar trecutului, ci și viitorului, el reprezintă o moștenire pe care numai mințile obtuze o pot ignora sau marginaliza, cu bună știință sau cu rea credință, în vârtejul nu știu căror mode poetice.

Geoge Coșbuc va fi nu doar ceea ce a fost, ci chiar mai mult de atât! Timpul, paradoxal, e de partea sa."

O revistă de cultură care menține trează flacăra adevăratei perspective culturale, aceea de valoare, susținută de lecturi și studii temeinice, dar și de un filon de responsabilitate culturală și națională de care avem atâta nevoie.

Lasă un comentariu