ÎNCUNUNAREA GEMENILOR MARTIRI

De Ziua Sfintei Cruci, pe 14 septembrie 1876, la Cernatu-Săcele, nu departe de Cetatea Brașovului, într-o căsuță curată, cu ferestre la stradă și cu pridvor românesc în fața curții, aici, în centrul comunei Cernatu, au venit pe lume gemenii Alexandru și Ion I. LAPEDATU. Mare bucurie și cinste va fi fost pe-atunci în mijlocul vestitei familii Circa (Țârcă), cu vechi și puternice rădăcini românești acolo, la Curbura Carpaților, în vatra celor ȘAPTE SATE ale oierilor săceleni, oameni harnici, bogați și de ispravă.

Bunicii dinspre mamă, Ioan și Maria Circa, tare s-au mirat șiinveselit că fetița lor, Amalia, măritată la doar 15 ani, a adus pe lume, doamne, doi „ingerași isteți și cuminți" ale căror aripi vor urca sus, tot mai sus, în „Cartea de Aur" a științei și culturii noastre care adăpostește pleiada de cărturari români aleși să fie totuna cu „sarea pământului" de la Dunăre și Carpați, danie pentru toți aceia ce români chematu-s-au oricând. Dar, vai, duhuri rele și neașteptate îl răpesc pe fericitul tată, cunoscutul si apreciatul profesor Ioan LAPEDATU de la Gimnaziul Ortodox Român „Andrei Șaguna" din Brașov. Lovită de soartă și împovărată de griji, „Cornelia-mama Gracchilor", tânăra nevastă rămasă atât de timpuriu văduvă, Amalia, se recăsătorește la Iași, iar cei doi copilași orfani se bucură acum de căldura și ocrotirea bunicii de la Cernatu, Maria Circa. Parc-o vedem ducându-și de mânuță nepoțeii, în prima clasă, la Școala primară din Cernatu. Măicuța lovită de soartă, găsește ajutor la rudele apropiate și-i „plimbă" pe gemeni și pe la alte școli, fie pe la Iași, fie pe la Brașov. Urmează licee de renume în centrele culturale respective.Sărăcuți, din punct de vedere material, gemenii LAPEDATU de la Cernatu-Săcelelorsunt însă silitori la carte, ascultători, iar mama împăcată cu soarta, îi vede încununați cu laurii reușitei în taina înaltelor lor studii universitare ce vor fi îmbrățișate de cei doi a căror fizionomie identică e constant confundată. Destinul lor este asemănător cu cel al Mureșului și Oltului, ape vii ce se despart, ca apoi să se adune în viață, într-o mare, frumoasă și valoroasă operă, construcție durabilă alăturată edificiului științei și culturii în Patrimoniul nostru Național, plămădit din generație în generație, cu grijă și eforturi conjugate.

Alexandru și Ion LAPEDATU, prin seriozitate, sârguință și sacrificii inimaginabile, ajung oameni de prim-plan în cultura, știința și politica românească interbelică. Alexandru I. LAPEDATU a rămas unul dintre marii noștri istorici, ocrotitor și iubitor al artei românești din toate timpurile. Ilustru profesor universitar și mare prieten al monumentelor de artă și bisericești din vechime, om politic liberal și președinte al Academiei Române (1935-1938).

Nu-i puțin … Și, pentru că PROFESORUL Alexandru I. LAPEDATU era, prin excelență, un om moral, de cuvânt și de o rară noblețe și probitate profesională și sufletească, Regele Ferdinand I. și Ion I.C. Brătianu l-au ales și delegat să conducă și să supravegheze călătoria „instrăinatului nostru tezaur" în calvarul itinerarului la Moscova, în Rusia anilor tulburi 1916-1917.

De-atunci … mult s-a mai discutat despre tezaurul BNR și despre valoroasele opere de artă ce trebuiau salvate din focul și jaful Primului Război Mondial. Dar…comisii…comisii și iarăși comisii… Ion I. LAPEDATU, până la Marea Unire din 1918, a fost recunoscut drept cel mai valoros economist al românilor ardeleni din monarhia austro-ungară.După Reîntregirea Neamului el pune bazele invățământului superior economic iîn limba română în Cetatea universitară a Clujului, împreună cu fratele lui geamăn Alexandru, un neobosit istoric și documentarist de excepție. Cei doi bărbați destoinici, alături de alte spirite luminate ale neamului, pun seriosumărul la edificarea învățământului superior românesc din Capitala Ardealului.

La București, Ion I LAPEDATU, membru de onoare al Academiei Române, indeplinște,cu cinste si profesionalism, portofoliile de ministru al Finanțelor si pe acela de guvernator al Băncii Naționale a României. O clipă însă, frații LAPEDATU nu și-au uitat locul obârșiei lor, Săcelele Brașovului. În volumul de „Amintiri" (Cluj-Napoca, 1998, ediție ingrijită de Ioan Opriș), Alexandru LAPEDATU notează: „… Săcelele aveau un bun renume … cu case bune, curate, îngrijite și unele chiar confortabile, cu mijloace de alimentație ieftine și pe vremea aceea abundente, cu o populație sobră și vrednică ținând la vechile ei tradiții, Săcelele erau pentru oricine cea mai bună reconfortare, nu numai fizică ci și morală" (op. cit., pag. 55). Vremuri, vremuri, trecute vremuri… Sfârșitul celor doi frați gemeni, credincioși demnității si viitorului nației lor, a fost unul nefericit, cutremurător de nedrept și de tragic. Întunericul imbecil al bolșevismului și terorii comuniste,regim politic instalat cu forța în România postbelică, și-a arătat fără milă și rușine „coții". În luna iulie 1950, PROFESORUL universitar Alexandru I LAPEDATU, fost „ministru burghez" și „dușman al poporului" este arestat și încarcerat la Sighet. O lună mai târziu i se grăbește moartea. Este „asfixiat" în propia-i celulă … Se sufocă și inima îi cedează … O moarte cumplită, barbară și nemeritată ,,recompensă" diabolică, parșivă, dureroasă, rușinoasă și mârșavă, de-a dreptul inumană. Trebuia să i se piardă orice urmă…Cine mai răspunde azi de crima abominabilă de-atunci?!? Lacrimile s-au ingemănat și ele la începutul anului urmator, 1951, când se stinge la București, bolnav și zdrobit de durere, fratele geamăn, Ion I. LAPEDATU, unul din cei mai renumiți finanțiști ai țării. Este o lege nescrisă după care gemenii nu se despart niciodată. Împreună au plecat în eternitate, dar rana dispariției lor grăbite și nedrepte nu se va cicatriza niciodată.

Prin anii 1994-95 ne-am aliniat și noi, săcelenii, strădaniei unui vrednic și de laudă, patriot român, domnul profesor Ioan OPRIȘ, omul care a avut curajul și tenacitatea de a reabilita personalitatea de excepție a fraților gemeni Alexandru și Ion I LAPEDATU de la Cernatu - Săcele, acolo unde cei doi Martiri ai Neamului românesc au văzut lumina zilei la 14 septembrie 1876, de Ziua Inălțării Sfintei Cruci. La 12 septembrie 2016, la Academia Română, din inițiativa aceluiași domn OPRIȘ și a familiei LAPEDATU, spirite înalte ale științei și culturii românești au evocat viața și opera celor doi gemeni Alexandru si Ion LAPEDATU. Tocmai în ziua împlinirii celor 140 de ani de la nașterea vestiților gemeni din Țara Bârsei, la inițiativa Fundațiilor „ACADEMIA CIVICĂ" și „LAPEDATU" am asistat pur și simplu „vrăjit" la o emoționantă evocare, grație eforturilor și recunoștintei venite din partea unor oameni de suflet și de onoare - doamna Ana Blandiana împreună cu soțul domniei sale, domnul Romulus Rusan, doamna Ioana Wild, nepoata lui Ion I. LAPEDATU, împreună cu soțul domniei sale, inginerul Andreas Wildun plăcut interlocutor și talentat orator.

Pe 30 septembrie 2016 brașovenii, împreună cu săcelenii noștri, au cinstit și ei memoria și marea lecție de istorie și de inaltă ținută civică a fraților Ion și Alexandru I. LAPEDATU, Martiri și Făurari de ȚARĂ NOUĂ, asemenea jertfei Meșterului Manole.

 

Lasă un comentariu