Resturile regimentului 40 infanterie și regimentului 9 Vânători sunt în sat și împrejurimi și se pregătesc să încingă lupta cu dușmanul. La dreapta diviziei 9 română și pentru a astupa golul lăsat de ruși, și în această parte, este trimisă grabnic divizia 13 română. Abia a sosit pe poziția ordonată, și chiar în ziua de 30 iulie această divizie este atacată pe întregul său front, dar dușmanul este respins cu mari pierderi - aici nu găsiseră în calea lor ruși care să dea bir cu fugiții. Divizia 5 apăra acum capul de pod de la Cosmești, direcție în care inamicul își pregătea un mare atac pentru a rupe trupele noastre de Siret. Dacă ziua de 31 iulie a fost una liniștită, la 1 august pe la orele 14 inamicul a început să bombardeze, lansând mii de bombe pe minut, obuze lacrimogene, gaze asfixiante etc. executate de piesele de artilerie de toate calibrele și evident a fost dezlănțuit focul mitralierelor și puștilor asupra frontului nostru, în special asupra celui ocupat de resturile diviziei 5 din capul de pod Cosmești. În jurul orei 19:45 tirul dușmanului se lungește, bătând și malul stâng al Siretului, podul șoselei și căii ferate și posturile de comandă ale marilor unități de pe mal. Apoi, pe la ora 20 infanteria inamică sub protecția ravagiilor făcute de artileria sa au pornit la atac în mase compacte. Punctul de contact al regimentelor 8 și 9 de infanterie a fost atacat de forțe superioare unei brigăzi și care în curând au reușit să înfrângă resturile acestor două eroice regimente care de opt zile luptau fără nici un răgaz devenind numai umbre a ceea ce s-ar numi regimente - din efectivele rămase abia de se putea înjgheba un batalion. Atacurile necontenite ale dușmanului au lărgit spărtura făcută, întorcând dreapta regimentelor 8, 9 și 32 infanterie înaintând victorios. Inamicul a atacat și cu alte coloane, cel puțin tot atât de puternice, și mai departe spre dreapta diviziei 5 și stânga diviziei 9, adică pe la pădurea Călin, la punctele de legături ale acestor două divizii, a pătruns printre aceste două unități rabatându-se cu majoritatea forțelor spre est, căutând să încercuiască brigada 9 infanterie între acest atac și acela care pornise dinspre satul Doaga. Puhoiul era copleșitor! Resturile diviziei se retrag lângă pod. Ultimul batalion din rezerva diviziei III/54 infanterie aleargă și încearcă un contraatac prin care să întârzie înaintarea dușmanului. Acest atac dat cu toată disperarea de către tinerii neînvinși ai Romanului a reușit să oprească inamicul pe linia podului mic de pe șosea și la cotul Sirețelului, sud de Cosmeștii din Vale. Divizia 14 română a sosit pentru a înlocui ceea ce a mai rămas din divizia 5 română. Înlocuirea s-a făcut pe 2 august, zi în care, pe la ora 22 inamicul a atacat din nou sperând să nimicească în totalitate divizia 5, dar se lovește de trupele odihnite ale diviziei 14 care au respins cu ușurință atacul violent. Cum însă lupta putea să aibă și altă soartă s-a dat curs dispoziției de a arunca în aer podul șoselei și căii ferate de la Cosmești.
Divizia 5 română a intrat în luptă la 24 iulie după orele prânzului, când a alergat să închidă golul lăsat de fuga diviziei 34 rusă. A luptat neîntrerupt, zi și noapte, timp de 9 zile, între 24 iulie și până la 2 august, rezistând zecilor de atacuri ale dușmanului. Din cei 18.000 de luptători existenți la începutul acestei lupte, când au fost retrași pentru odihnă și refacere mai erau aproximativ 5.000; din numărul total de ofițeri mai rămăseseră cam o treime - ceilalți erau morți ori răniți prin spitale. Inamicul nu era mulțumit de micile rezultate obținute, și dorea ruperea frontului, prăbușirea lui și ocuparea Moldovei, adică o victorie decisivă, scop în care și-a îndreptat loviturile înspre dreapta unităților române, spre frontul ocupat de ruși unde vulnerabilitatea era mare. Pe întâi august, odată cu marea ofensivă îndreptată asupra diviziei 5 de la Cosmești, germanii au pornit pe la ora 14 un violent bombardament asupra trupelor rusești dinspre satele Crucea de Jos și Crucea de Sus, spre punctele Chicera, cotele 334 și 283. Rușii au părăsit foarte repede poziția, încă de la începerea bombardamentului, nemaiașteptând atacul infanteriei inamice care a profitat de situație și a ocupat imediat cota 334. În această situație critică, divizia 10 română care se găsea în apropiere a venit în grabă în locul rușilor astupând spărtura. Regimentul 10 vânători, aflat și el mai aproape, împreună cu regimentul 38 infanterie au început lupta cu trupele germane. În jurul cotei 334 au avut loc acțiuni extrem de înverșunate, înălțimea fiind cucerită și pierdută de mai multe ori, până când în cele din urmă a rămas în stăpânirea trupelor noastre. Lupta aceasta a durat în total 6 ore; la orele 20 inamicul și-a încetat atacurile. În data de 2 august, în jurul orei 20 inamicul și-a reluat asaltul asupra diviziei 10, atacând cele două cote: 334 și 283. Fuga rușilor de la dreapta înlesnește și acum atacul dușmanului prin care dreapta diviziei 10 a fost obligată să se arcuiască. Regimentul 10 vânători împreună cu rezerva diviziei au atacat cu disperare, dar bombardamentul puternic al inamicului a rupt toate legăturile noastre telefonice iar artileria nu mai putea avea eficiența dorită; totuși, luptele infanteriei, dar mai ales ale regimentului 10 vânători le-au permis să-și păstreze pozițiile - luptele au durat toată noaptea, dușmanul atacând de 7 ori pozițiile noastre de deasupra satului Străuani, dar tot de atâtea ori au fost respinși. Inamicul, îngrozit de o asemenea rezistentă și dispreț față de moarte din partea românilor, a fost obligat să nu mai reia luptele până la sosirea de noi forțe.
(va urma)
