Ideea principală a planului geografic a fost să se facă colonizările începând de la masivul unguresc, de-a lungul afluenţilor Tisei înspre răsărit, până la izvorul lor. Astfel s-ar fi încopciat masivul unguresc de pe pusta Ungariei cu insulele ungureşti din Ardeal şi Secuime.
Afluenţii Tisei sunt: Mureşul, Timişul, Crişurile şi Someşul. Fixată pe harta geografică, ideea planului unguresc de colonizare, cu linia şi direcţiunea lui, ar fi următoarea:
1. Pe valea Mureşului, colonizările s-ar fi făcut începând de la Arad în sus, de-a lungul acestui judeţ, apoi trecând peste judeţele Hunedoara, Alba de Jos, Turda Arieş, Mureş Turda până în Ciuc. Concomitent, ele s-ar fi continuat şi pe câmpiile afluenţilor Mureşului. Pe valea Târnavelor în sus, prin judeţele Târnava Mică, Târnava Mare şi Odorheiu. Apoi, pe valea Arieşului, prin Turda Arieş, înspre Munţii Apuseni. În sfârşit, pe valea dinspre Petroşeni şi Vulcan.
2. Pe valea Timişului, colonizările s-ar fi făcut de-a lungul întregului Banat, până la izvorul acestei ape şi [a] afluenţilor ei.
3. Pe valea celor trei Crişuri. Pe valea Crişului Repede, colonizările ar fi urmat cursul apei peste Oradea Mare şi judeţul Bihor înspre Huedin, de-a lungul şoselei naţionale Oradea Mare - Cluj. Pe valea Crişului Negru, colonizările ar fi urmat câmpiile Salontei până înspre Beiuş şi Vaşcău, până la poalele Munţilor Apuseni. Pe valea Crişului Alb, înspre Baia de Criş şi Brad, până în mijlocul Munţilor Apuseni.
4. Pe valea Someşului, colonizările ar fi urmat linia apelor Someşului Mare, Someşului Mic, valea Crasnei până în munţi, şi anume pe Someşul Mare, peste judeţele Satu Mare, Sălaj, Solnoc-Dobâca, Bistriţa-Năsăud, iar pe Someşul Mic peste Cluj şi Gilău, în judeţul Cojocna, în sfârşit pe valea Crasnei, dincolo de Şimleu şi Tăşnad, în o bună parte a judeţului Sălaj.
După acest plan geografic trebuia să se facă toate colonizările ungureşti. În adevăr, - cu mici abateri, - aşa s-au şi realizat, începând de la 1868 încoace. Coloniile: Saparifalva, Felsö Muzslya, Gizellafalva, Ujfalva, Temesrekas, Moşniţa, Sztancsofalva, Tergovesti, Bálnieri, Norincsei, Valea Lungái, Bega Monostori, Iparfalva, Facsadi, Dévai, Piski, Vodászerdöi, Bodófalvai, Gombosi, Szilágyi, Marosludasi, Felsödetreheni, Viczei, Nagysármási, Karai, Fehértelepi, Izbesti etc. fac dovada despre linia şi direcţiunea pe care [au] urmat-o colonizările ungureşti. Ea convine [=se potriveşte] cu cea indicată pe planul geografic.
Din punct de vedere al intereselor idealului naţional unguresc, planul geografic de colonizare, cu linia şi direcţiunea fixată de el, a fost bine întocmit. Dacă ar fi ajuns să fie realizat, ar fi format un pericol pentru unitatea noastră naţională. Realizarea lui însă s-a izbit de cerbicia elementului românesc, de greşeli de concepţie şi, în sfârşit, de evoluţia istorică."
(sfârşit)
