După ce britanicii au votat, la 23 iunie a.c., „pentru ieşirea ţării lor din Uniunea Europeană - potrivit DPA -, a fost înregistrată o creştere îngrijorătoare a numărului de ofense rasiale şi religioase, înregistrate în iunie a.c., urmată de o creştere şi mai mare, cu 41%, în iulie 2016, după cum reiese dintr-un raport bazat pe date ale poliţiei". O situaţie îngrijorătoare care îl obliga pe premierul ceh - Bohuslav Sobotka - să ceară omologului său britanic, Theresa May, „să ia măsuri menite să stopeze actele de violenţă «motivate de ură» la adresa cetăţenilor din ţara sa, după ce un tânăr ceh a fost ucis la Londra." Sobotka s-a declarat tulburat de numărul tot mai mare de atacuri motivate de ură, din Marea Britanie, la adresa cetăţenilor din state membre ale Uniunii Europene, după referendumul privind Brexitul. Recent, „şi Polonia a cerut Londrei să-i protejeze pe cetăţenii săi, în jur de 831.000, care locuiesc pe teritoriul britanic".
Conform unui comentariu al AFP, se precizează: „Avem o adevărată problemă cu democraţia în această ţară. Plătim preţul pentru că am refuzat, ani de zile, să deschidem ochii!". Sunt reproduse cuvintele vicepreşedintelui Camerei Deputaţilor (Bundestag), Claudia Roth, membră a Partidului Ecologist - „Verzii", dintr-un interviu recent din „Der Spiegel". „Tot mai dese sunt cazurile (sursa: AGERPRES) în care reapar, în Germania, în cursul manifestărilor de stradă sau în dezbateri publice, pe tema migranţilor, invective şi termeni de vocabular provenind direct din perioada nazistă, care au fost, mult timp, un tabu. Punctul culminant a fost atins la Dresda, unde cancelarul german, Angela Merkel, a fost huiduită, de Ziua Naţională (3 octombrie), fiind făcută «trădătoare de patrie», de manifestanţi ai extremei drepte, folosind citate din Goebbels, şef al propagandei Celui de al III-lea Reich". Ceea ce-i determina pe unii să facă o paralelă cu anii 1920-1930 ai Republicii de la Weimar. Cuvinte venind dintr-un trecut sumbru. „Termenul german «trădător de patrie» („Volksverrater") a fost răspândit chiar de Adolf Hitler în discursurile sale. Este vorba despre «o nouă codare» a discursului politic în Germania, proslăvind «omogenitatea etnică». Sunt derapaje ale mişcării de afirmare a identităţii germane, pe măsură ce povara a devenit un pic mai puţin critică faţă de trecutul ei nazist".
