„Creștinul adevărat trebuie să se folosească în drumul său spre scopul suprem -MÂNTUIREA SUFLETULUI- de una din cele mai frumoase virtuți: SMERITA CUGETARE. Aceasta înseamnă că, în toată vremea și în tot locul, trebuie să dăm întâietate celui ce ne vorbește de rău. Iar ura ta poți să o potolești, dacă te bucuri împreună cu cel pizmuit de tine, de toate care se bucură el și te întristezi de cele de care se întristează el. Astfel împlinim cuvântul Sfintei Scripturi: „SĂ NE BUCURĂM CU CEI CE SE BUCURĂ ȘI SĂ PLÂNGEM CU CEI CE PLÂNG". De amintit este și Sfântul Talasie care ne spune: „MINTEA CEA CARE URĂȘTE E ORBITĂ DE DOMNUL CĂCI SE ÎNTRISTEAZĂ PE NEDREPT DE BUNĂTĂȚILE APROAPELUI".
Sfântul IOAN SCĂRAUL
„FILOCALIA" vol. IX, pag. 36
***
„CONȘTIINȚA ESTE GLASUL LUI DUMNEZEU ÎN OAMENI. Atunci când suntem mușcați de mustrarea conștiinței, să ne aducem aminte de păcatele noastre, până ce Domnul, văzând silința nostră, a celor ce ne sârguim, le va șterge pe acestea și va preface durerea ce ne mușcă în inimă, în bucurie. Mustrarea conștiinței te face atent la tine însuți; te face să-ți dai seama cum trebuie rezolvată situația. Drept urmare să te silești să te vindeci în acea privință, și deci să-ți câștigi astfel posibilitatea mântuirii. E o cruce care te desăvârșește. Însăși primirea mustrării conștiinței îți poate pricinui iertarea faptelor rele".
Ibidem, pag. 104-105
***
„PRIVEȘTE-TE PE TINE ÎNSUȚI CA ÎN OGLINDĂ ȘI CERCETEAZĂ GÂNDURILE TALE. Și dacă CONȘTIINȚA nu te învinovățește în ceva, ci-ți dă mărturie despre ascultarea ta fără alegere, nu căuta încredințare mai mare. CONȘTIINȚA E OGLINDA TA LĂUNTRICĂ, în care te vezi așa cum ești. Alți oameni îți pot spune lucruri bune despre tine; dar ei nu ne cunosc așa de bine, cum ne cunoaștem noi înșine, privindu-ne în conștiința noastră. Sau ne amăgesc, lăudându-ne din cine știe ce interese. Conștiința e o oglindă de negrăită finețe, limpezime și sinceritate. Ea ne îndeamnă permanent la pocăință și cumpătare".
Ibidem, pag. 115
P.S. Să ne aducem aminte de cuvintele Mântuitorului nostru Iisus Hristos: „PRIVEGHEAȚI ȘI VĂ RUGAȚI, CĂ NU ȘTIȚI NICI ZIUA NICI CEASUL..." și „CERUL ȘI PĂMÂNTUL VOR TRECE, DAR CUVINTELE MELE NU VOR TRECE".
„COMORI FILOCALICE" vol. II
