Anonim

Doamne, preasfinte Doamne, care-ai creat pământul

Și muntele și marea și soarele și vântul,

Acum, când nu știu încă ce zile-mi mai rămân,

Dă-mi, Doamne, iar mândria că m-am născut ROMÂN!!!

Nu-ți cer nici bogăție, nici glorie, nici avere,

Pământuri, acareturi, sau slavă și putere.

Un singur lucru, Doamne, îmi este de ajuns,

Să am iar fericirea să mor cu fruntea sus!!!

De ce-ai lăsat TU, Doamne, acest popor blajin

Ce te-a slăvit deapururi cu cuget de creștin,

Ce ți-a-nchinat biserici în fiecare sat,

S-ajungă azi să umble cu capul aplecat?

Când azi totul se vinde și cumpără pe bani,

Când țara e condusă de hoți și șarlatani,

Ascultă, Doamne Sfinte, și ultima mea rugă:

Fă, Doamne-n țara asta să fiu stăpân, nu slugă!!!

Dă-mi, Doamne, iar tăria să lupt cu toți dușmanii

Ce cred că sunt puternici fiindc-au furat toți banii.

Când conștiința tace în ȚARA ROMÂNEASCĂ,

Fă, Doamne, ca poporul DIN SOMN SĂ SE TREZEASCĂ!!!

Și ca un nou Vlad țepeș și ca un nou Ștefan

Să curețe moșia de orice hoțoman,

S-alunge paraziții ce i s-au urcat în spate

Și să trăiască mândru, în cinste și dreptate!

P.S. În aceste zile când tinerii merg să lucreze în afara granițelor țării pentru o bucată de pâine, poezia de mai sus exprimă starea de spirit a poporului obidit și dezorientat. Oamenii își doresc o țară a lor în care să se simtă stăpâni pe bogățiile naturii, pe tot ceea ce au cucerit prin jertfă moșii și strămoșii lor, o țară prosperă în care fiecare să-și aducă aportul, prin muncă și credință în Dumnezeu cel Atotputernic și Îndurător. (n.a.)

Lasă un comentariu