PĂCĂTOASE TIMPURI!

Cu fiecare clipă care trece prin scurtimea vieții noastre, pierdem o fărâmă din veșnicitul timp, ca să primim în schimb o altă fărâmă goală și seacă, pe care va trebui s-o umplem cu toate câte le-am adunat în noi ca să o facem urcătoare spre mărire, sau scoborâtoare spre întoarcere în cele vremi de-acum apuse. Și nu știu cum se face, dar de la un timp s-au tot înmulțit scoborâtoarele clipe din viețuirea noastră în huma acestor locuri frumoase, bogate, îndestulate de Domnul cu de toate cele trebuincioase a ne face un trai bun, lung și fără griji.

Și mă întreb atunci, așa cum de bună seamă vă întrebați și domniile voastre, cum se face că având atâtea bunătăți să nu ne înălțăm mereu spre fală și mărire, ajungând să coborâm din zi în zi în rușinoasa și umilitoarea noastră existență? Să ai bogății cât nici visezi, gând scăpătat în mințile tinere, vrednicia înaintemergătorilor și câte altele din care ți-ai putea face aici raiul cel lumesc și tu să te afunzi în glodul nevolniciilor tale, asta chiar că nu mai e de înțeles. Este poate blestemul nostru adamic primit atunci când, având de toate în această lume, ne-am lăcomit, îndemnați de un drac uneltitor, să mai vrem și altceva ce ne era oprit prin poruncă divină. La fel ca atunci, și astăzi, încălcând poruncile care se vor a ne feri de păcatul lăcomiei, urii, trufiei, trădării, setei de putere și câte altele, noi, nevrednicii mișei, nu ne-am lecuit încă de toate astea, întinându-ne mereu și mereu în nevolnicia noastră cu toate cele care provoacă semenilor noști durere, umilință, înjosire, sărăcie, neîncredere și câte altele care ne învrăjbesc viețile.

De unde ne vin toate astea, care este izvorul întinător al vieții noastre? Simplu, toate ne vin de la aceia pe care noi și nu alții, i-am ales să ne conducă destinele, pe care i-am crezut exemple și modele de urmat, dar care ne-au înșelat așteptările, iar dacă acolo sus se fură, se trădează pentru câțiva arginți sunători, se rotunjesc repede și fără frică averi amețitoare, nemuncite, fără ca cineva să dea socotelă pentru asemene mârșăvii, apoi boala aceasta se întinde ca pârjolul până la ultimul om, stricându-se tot rostul clădit cu atâta trudă în milenara noastră existență.

De peste 25 de ani, de când interesele mai-marilor acestei lumi ne-au schimbat destinul, făcându-ne să credem că lumea nouă care va veni va fi numai lapte și miere, conștiința noastră s-a schimbat profund. Am lăsat de-o parte valorile, principiile, normele cele bune și sănătoase pe care le-am dobândit din moși-strămoși, ca unică și cea mai de preț comoară, adoptând altele, noi, care ne-au dezumanizat, ne-au golit de conținut, ne-au învățat că numai noi contăm în această lume și pentru asta putem trece peste ceilalți fără să ne pese de ei, că banul, averea și puterea sunt singurele care contează în această viață, singurele care rezolvă tot și toate. Se fură cât nu s-a furat în toată existența noastră, se urăsc oamenii între ei purtându-se unii pe alții prin procese interminabile, se omoară din te miri ce, gașca, clanurile mafiote fac legea după cum le dictează interesele, autoritatea statală e slabă ca mâna de femeie, talerul dreptății nu se mai înclină în partea adevărului, ci în cea a banului, țara se topește în neputință și deznădejde, dușmanul cel viclean e mai puternic ca oricând nefăcând nici un efort pentru a ajunge aici, îndeajunsă fiind trădarea cea ieftină a semenilor noștri. Nu e departe clipa când toate aceste se vor răzbuna pe noi cu vârf și îndesat, când toți, fără deosebire, vom plăti pentru nelegiuirile și trădările făcute.

Banul și trufia cea fără de margini ne-au luat mințile și ne subjugă viețile, deși știm că nimic din ce-am agonisit aici nu vom lua cu noi pe lumea cea promisă. Ne-om vrednici a mai rămâne o clipă în neuitarea semenilor noștri doar dacă am fost buni, cinstiți și răbdători, cu dragoste de neam și țară, învredniciți în fapte mari și plăcute. Toate acestea ar trebui să le facem în fiecare clipă, îndestulându-ne viața nu cu averi materiale, ci cu aurul comorilor spirituale, cele singure care dau putere înmiită și mărire binemeritată omului. Doar așa păcătoasele timpuri pe care le trăim acum se vor putea preface în timpuri fericite și îndestulătoare pentru noi toți.

Lasă un comentariu