(Un posibil argument pentru un monument al Soldatului Român la Târgu-Mureș)
La porțile sufletelor ce poartă pecetea ROMÂNIEI MARI, bate, precum un dangăt de clopot, pendulul cotidian ce ne apropie de Centenarul Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Deși unii, și nu puțini, spun că nu este nicio grabă, că mai sunt încă doi ani până atunci, cred că trebuie să spunem/să ne spunem, în fiecare zi, cu glas ferm și convingător: nu mai sunt decât doi ani. Suntem generația care avem cunoștințe limitate despre acel moment înălțător de la Alba-Iulia și despre întâiul mare război planetar care a creat cadrul propice nașterii „României dodoloațe" a inegalabilului Lucian Blaga. Cunoștințele sunt limitate pentru că, în majoritatea cazurilor, au fost acumulate din cărți, de la orele de istorie, sau din poveștile părinților ori ale bunicilor. Foarte puțini dintre noi, cei de astăzi, au avut ocazia de a cunoaște un martor ocular al acelui fierbinte 1918 românesc sau al celor doi ani anteriori, 1916-1917, presărați de bătălii pentru Ardeal, pentru București, pentru Dobrogea, din nou pentru Ardeal… Nu au fost bătălii precum cele „purtate" de tinerii de astăzi pe computer, tabletă, telefon. Atunci și acolo, pe fronturi reale, s-a tras cu gloanțe adevărate, au fost morți adevărați. Între ei, mulți, foarte mulți români care au lăsat în urma lor părinți îndurerați, tinere soții văduve, copii orfani; ei, EROII ROMÂNI, au pus deasupra existenței lor efemere, veșnicia țĂRII ROMÂNEȘTI pentru cei ce vor veni… Și au venit… generații după generații… Românii ardeleni de atunci s-au considerat, pe bună dreptate, eliberați de acești EROI în haină militară, frații lor veniți de dincolo de Carpați. Și cum EROII nu trebuie uitați, generația 1918 și-a adus propriul omagiu în orașe și sate prin ridicarea de monumente impresionante nu atât fizic, cât mai ales simbolic.
Firesc, și Târgu-Mureșul s-a numărat între localitățile eliberate de oastea română. S-a întâmplat în ziua de 2 decembrie 1918, deci la numai o zi după Marele 1 Decembrie! Sub comanda colonelului Anton Gherescu, au intrat în oraș: Regimentul Războieni nr. 15, Bateria 1 din Regimentul 4 Artilerie și Escadronul 1 din Regimentul 6 Roșiori. Documentele de arhivă ne transmit toate aceste informații. Rezultatul? Urbea noastră a devenit liberă! Efectul? La împlinirea a exact cinci ani de la eliberare, în ziua de 2 decembrie 1923, a fost inaugurată Statuia „Soldatul Român". A fost amplasată aproximativ pe locul unde astăzi se găsește refugiul pietonal de la intersecția Piața Trandafirilor - P-ța Petõfi. Arhivele mureșene păstrează imagini fotografice ale monumentului pe care au fost săpate cuvintele „OSTAȘULUI ROMÂN - POPORUL RECUNOSCĂTOR".
Revenind... Avem unica șansă de a fi generația Centenarului Marii Uniri. Va mai trebui să treacă un veac pentru ca o altă generație să sărbătorească o altă sută de ani. NOI SUNTEM GENERAțIA CENTENARULUI! Ce-ar fi dacă am include între proiectele anului 2018 (re)inaugurarea monumentului din 1923? Mărturii scrise și fotografice există, trebuie doar voință și... bani. Cred că târgumureșenii, autoritățile locale și chiar cele județene ar putea să considere un asemenea proiect o datorie de onoare ce necesită împlinire. Și mai cred că prin această împlinire, generația noastră va fi o pildă pentru cei ce vor aniversa următoarele (bi-, tri- etc.) centenare, pentru că nu și-a uitat EROII.
