„Cine m-a ascultat adevăr a găsit în cântecele mele; /Adevăr va găsi până când am să mă mut între stele. / Cine m-a iubit pur s-a regăsit în cântecele mele; / Pur va rămâne totul până când am să mă mult între stele". (Romulus Guga - „Printre stele")
Societatea Cultural-Patriotică „Avram Iancu"- Filiala Mureș, și Despărțământul Central Județean al ASTREI au dedicat seara de „toamnă bacoviană" de miercuri, 26 octombrie, celui prea timpuriu și prea nedrept mutat „între stele", lăsând posterității o operă plasată sub semnul metaforei, al alegoriei și al simbolurilor, oferind încă surprinzătoare, nebănuite și neexploatate resurse și modalități de interpretare.
Simpozionul Remember ROMULUS GUGA (2 iunie 1939 - 17 octombrie 1983), găzduit de Casa Memorială „Avram Iancu" din Târgu-Mureș, i-a avut ca invitați pe prof. univ. dr. Voica Foișoreanu - Guga, criticul literar prof. univ. dr. Cornel Moraru și președintele ASTREI mureșene, scriitorul și publicistul Lazăr Lădariu, redactor-șef al cotidianului „Cuvântul liber", într-o dezbatere moderată de prof. Mihai Monoranu.
Menținerea în actualitate a operei lui Romulus Guga, în contextul tranziției de la cultura scrisului la cultura digitală, într-o epocă a bulversării ierarhiilor de valori, a constituit, în esență, tema comunicării susținute de criticul literar dr. Cornel Moraru, domnia sa argumentându-și teza prin punctarea acelor aspecte care îl definesc pe Romulus Guga ca pe „un creator complet, primul scriitor român pe structură eminamente modernă, autor al unei literaturi dificile, stăpânind metafore și alegorii cu valoare universală, un constructor de viziuni extrem de puternice, mergând adesea până la grotesc, o literatură ce are ca temă principală condiția umană, și în care tendința autodistructivă, demonică, inerentă ființei umane, se întrepătrunde cu latura pozitivă, cu credința organică în speranță".
Situându-l în zona existențialiștilor francezi din anii '50 -`60 ai secolului trecut, reputatul critic remarca, totodată, „elementele, ardelenești, vâna comună expresionistă", ce îl apropie pe Romulus Guga de Ion Vlasiu, dar și „deprovincializarea" revistei „Vatra", publicație al cărei redactor-șef a fost, din 1971 până la moartea lui, în 1983, și căreia Romulus Guga i-a imprimat „o linie modernă, actuală din punct de vedere estetic și literar".
Referindu-se, cu precădere, la opera poetică a celui omagiat -„talent viguros, răspândit în toate genurile literare (poezie, proză, teatru)" - scriitorul Lazăr Lădariu o așeza sub semnul „hemografiei, al scrierii cu sine, incluzându-l în galeria unor poeți precum Nichita Stănescu, Virgil Mazilescu, Marius Robescu, Marin Sorescu, plecați și ei dintre noi în plină putere creatoare".
Amănunte mai puțin cunoscute din biografia și activitatea lui Romulus Guga (originea aromână, dar și sârbească, după bunicii paterni) au fost dezvăluite de doamna prof. univ. dr. Voica Foișoreanu-Guga, într-un portret postum al celui care a fost „un mare patriot, pasionat de istorie, nutrind un adevărat cult pentru Avram Iancu". „Cărțile sale - preciza dr. Foișoreanu-Guga - sunt greu de citit. Ele vădesc preocuparea, dar și familiarizarea lui cu probleme de psihanaliză, conținând autoscopii și autoanalize, în încercarea de a desluși, bunăoară, psihologia trădătorului, Viața postmortem fiind, în acest sens, o veritabilă carte de critică etică". În context, celebrii tovarăși Dulea, Poiană și alți „cerberi" ai cenzurii din „iepocă" au fost evocați și taxați, nu fără umor și ironie.
Manifestarea evocatoare s-a încheiat, așa cum se întâmplă de fiecare dată la Casa Iancului, cu momentul poetic susținut de președintele Ligii Scriitorilor Români -Filiala Mureș, dl Mircea Dorin Istrate.
„Romulus Guga nu este numai un scriitor, un dramaturg, un poet, un gazetar de linia întâi, ci o instituție culturală de prim rang, care se cuvine a fi cinstit cu toate onorurile", afirmă scriitoarea și jurnalista Mariana Cristescu, cea care, împreună cu dr. Nicolae Băciuț, au realizat, în 2006, la 23 de ani de la moartea lui Romulus Guga, volumul de evocări „Romulus Guga - Bărci în amurg", „un modest exercițiu de admirație", dar și un îndemn adresat posterității să-și prețuiască valorile și, la răstimpuri, să nu uite să le recheme dintre stele…
