Avem minunaţi dascăli ai acestui neam, dincolo de timp, dincolo de morminte, dincolo de întâmplări prin istorii zbuciumate.
Ei sunt dascălii noştri de istorie, de limbă, de patriotism, de naţionalism curat, ardelenesc, de conştiinţă naţională.
Dascălul nostru, întru toate acestea, aici, unde triumfa spiritul lui Bărnuţiu, este istoricul Alexandru Papiu Ilarian, cancelist la „Tabla Regească" din Târgu-Mureş, acest „părinte al patriei", cum i se mai spunea, profesorul de „legi, de istorie, de statistică la Facultatea de Drept din Iaşi."
El, sfetnicul la ceas de taină, al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, el Alexandru Papiu Ilarian, ministru al Justiţiei în Guvernul Kogălniceanu, procuror general la Curtea de Casaţie, sub domnul Unirii de la 1859.
El, marele admirator al lui Petru Maior, el, tribun al lui Avram Iancu, implicat în evenimentele de la Blajul anului 1848. El, ridicat din rădăcina transilvană, din trunchiul din care fac parte Avram Iancu, Timotei Cipariu, Simion Bărnuţiu, George Bariţiu, Constantin Roman-Vivu, Gheorghe Şincai, Petru Maior, Inochentie Micu Clain, Aron Pumnul, Augustin Treboniu Laurian, martirii Bătrâneanu şi Simonis.
El, cu studii la Viena şi Padova, preocupat de vechimea şi continuitatea poporului român în cuprinsul Daciei.
El, primul preşedinte al Societăţii „Transilvania", Alexandru Papiu-Ilarian, care numea limba noastră „scump odor", ca tezaur de preţ al naţiunii româneşti, „limba dulce, melodioasă", „limba naţională, fundament al culturii", prin care poporul român „rămâne suveran perpetuu (…), chiar de şi-ar pierde toate celelalte drepturi" - spunea istoricul.
El, autorul „Istoriei Românilor din Dacia Superioară", convins că salvarea unei naţii se face prin cultură!
El, autor al zorilor redeşteptării, zorile trezirii neamului, sub denumirea revistei „Diorile"(„Zorile").
El, autorul traducerii versiunii latine, sub auspiciile Academiei Române, a lucrării „Descriptio Moldaviae" („Descrierea Moldovei", a lui Dimitrie Cantemir, premiată de Academia din Berlin).
El, cel militând pentru o limbă „fără străinisme", fiind împotriva „aristocratismelor în vorbire".
El, cel care spunea că „Românii au trebuinţă să se întremeze în patriotism şi în curaj şi să câştige statornicie în caracter", afirmând că „românitatea înseamnă Transilvania întreagă", patriotismul fiind „călăuza noastră în toate formele vieţii."
El, cel care cândva spunea: „Străbunii noştri totdeauna se distinseseră prin fapte mari şi înţelepte, spre a ne lăsa, ca moştenire, o Patrie Română".
El, cel care cândva întrebat care-i deosebirea între naţionalism şi patriotism, la ardeleni, răspundea uimitor de simplu: în Transilvania, a fi patriot român şi naţionalist român una şi aceeaşi este!
El, cel care îşi dedica discursul de recepţie la Academie „Viaţa, operele şi ideile lui Gheorghe Şincai din Şinca", a fost marele cărturar aruncat în valurile unei existenţe învolburate, cu un tată, preot, spânzurat din răzbunarea şi ura puternicilor vremii.
El, cu o viaţă copleşită de atâta trudă, intelectual de marcă, truditor până la epuizare, „cu presimţirile unui viitor nesigur".
El, Alexandru Papiu Ilarian, membru titular al Academiei Române, exemplu de zel, de energie şi patriotism devotat cauzei naţionale - cum îl vedea Nicolae Petra-Petrescu („Moşul") -, căruia, din păcate, mai-marii zilei şi ai timpului i-au refuzat, după moarte, ridicarea unui monument în Bucureşti, confirmând spusele lui Vasile Părvan: „Cum curg apele de la deal la vale, aşa curge şi stăpânirea peste oameni", împlinindu-se, încă o dată, în cazul lui Alexandru Papiu Ilarian, cuvintele cronicarului, precum bietul om este sub vremi, nu vremurile sub el!
El, odihnindu-se în cimitirul Bisericii dintre Brazi din Sibiu.
El e profesorul nostru, model de conştiinţă naţională, dascălul nostru de istorie, de limbă, de patriotism şi de naţionalism ardelenesc, toiag şi flacără înaltă pentru cei care simţim româneşte!
(Alocuţiune rostită, la 29 octombrie 2016, la Simpozionul Naţional „Alexandru Papiu Ilarian - Profesorul", organizat de Societatea Culturală „Alexandru Papiu Ilarian", preşedinte prof. Petru Nemeş)
