POLITICĂ ȘI BIODIVERSITATE

Albina este una din cele mai harnice și folositoare insecte de pe pământ. În județul Mureș se cresc în gospodăriile populației circa 80.000 familii de albine, în proprietatea a 1.200 de apicultori amatori și profesioniști. Dintre aceștia sunt înscriși în Asociația Crescătorilor de Albine din România, Filiala Mureș, 550 de apicultori, cu un număr de 35.000 familii de albine. Mai există patru asociații profesionale mureșene pentru creșterea albinelor. Mulți apicultori, în special amatori, cu 5-10 familii nu sunt cuprinși într-o formă asociativă. La capitolul producție de miere și produse apicole, județul Mureș se situează pe locul cinci din România. Dincolo de pasiune pentru această minunată insectă, există și o importantă sursă de venituri pentru cei care se îndeletnicesc cu o nobilă ocupație. Mierea, polenul, lăptișorul de matcă, veninul de albine, propolisul reprezintă o adevărată comoară insuficient valorificată în România. Dacă te gândești că pentru un borcan de miere albinele au zburat 40.000 de kilometri și au vizitat 2,5 milioane de flori, constați cât de importantă este activitatea acestei insecte. Să mai amintim și faptul că albinele asigură polenizarea a 30 la sută dintre legumele și fructele consumate de om, iar fără activitatea acestora încetează, lanțul trofic se rupe.

După această succintă prezentare, vreau, în calitate de apicultor, să semnalez unele aspecte care pun în pericol biodiversitatea. Veți spune că subiectul de meditație propus nu este de interes general. Din păcate, au trecut de ceasul al doisprezecelea și guvernanții României, prinși în circul politic, nu-și îndreptă atenția și spre problemele arzătoare din acest sector. Trebuie să vină prințul Charles al Marii Britanii să ne amintească despre importanța biodiversității, despre salvarea mediului înconjurător. Apicultorii mureșeni, ca de altfel și cei din toată țara, solicită un sprijin sub forma subvențiilor pe familia de albine, la fel cum se procedează cu celelalte specii din zootehnie. Nimeni nu-i ascultă. În fiecare toamnă, ACA Mureș organizează simpozioane, dezbateri privind apicultura din județ, fiind invitați și parlamentarii mureșeni. De fiecare dată au respins invitația, anul trecut doar prefectul județului, dr. Lucian Goga, vicepreședintele Consiliului județean, Alexandru Cîmpeanu, ec. Ioan Rusu - director la DADR, și conducerea APIA Mureș au onorat cu prezența. Vreau să spun că în Ungaria, cu un potențial apicol mai slab decât România, un europarlamentar a lansat o propunere legislativă privind protecția familiilor de albine. Țările europene sunt conștiente de pericolul ce planează asupra viitorului omenirii prin dispariția familiilor de albine.

De ce mor albinele? Iată o întrebare la care nu s-a găsit un răspuns pertinent. Unii au ajuns să pună dispariția familiilor de albine chiar și pe seama OZN-urilor. Albinele pleacă din stup și nu se mai întorc acasă, fenomen catalogat „Sindromul Dispariției Familiilor de Albine" devenit o adevărată epidemie în țările supra tehnologizate. În America și în țările Europei Occidentale dispar anual circa 30 la sută din familiile de albine. Fenomenul și-a făcut apariția și la noi, este drept, nu de așa mare amploare.

În 2011, Uniunea Internațională pentru Protecția Naturii a demarat un studiu asupra pesticidelor, denumite Neonicotinoide, un tip nou de pesticide absorbite de plantă. S-a constatat că aceste pesticide produc tulburări de orientare la albine. Prin urmare, Comisia Europeană a propus, în 2013, interzicerea lor. Acest acord a fost pus în practică în Franța, Germania și Slovenia. România a solicitat amânare la propunerile fermierilor. Apoi, există un păduche vampir - Varroa destructor, care se hrănește cu puietul și albinele adulte. Acest dăunător este ținut sub control tot cu pesticide, substanța activă amitraza, poate provoca tulburări de orientare. Mai amintim și despre crescătoriile industriale de regine, care propun albine cu o productivitate mare, dar mai plăpânde la factorii de mediu. S-a încurajat ani de zile hibridarea, fără să se țină cont că fenomenul de heterozis este periculos pentru generațiile viitoare. Nu în ultimul rând, amintim de câmpurile fără flori, datorită chimizării excesive. În căutarea nectarului, apicultorii sunt obligați să practice transhumanța. Vă dați seama ce chin este pe familiile de albine, închise într-o cutie și transportate la sute și sute de kilometri de casă. Radiațiile cauzate de stâlpii de telefonie mobilă sunt o altă cauză de distrugere a biodiversității. Dincolo de politică, mai există și atâtea probleme grave de rezolvat în România, chiar dacă la prima vedere sunt minore.

Lasă un comentariu