Poezia este şi a fost pentru mine o evadare din cotidian, o lume a frumosului altfel exprimat... o stare de spirit benefică. Nu am pregătire academică în domeniul literar, sunt ceea ce se spune autodidact. Cenaclurile literare au fost o lume nouă, unde am cunoscut mulţi creatori de frumos. Primul mare cunoscut a fost Marin Sorescu, care, în ziarul „Înainte" din Craiova, a avut bunăvoinţa să publice poezia: „Mi-e dor de viaţa din Ardeal". Nu pot să uit încurajările maestrului, care spunea: „Tinere, poezia este un mare ocean în care dacă te arunci trebuie să înveţi să înoţi". Atunci, la 20 de ani, nu am realizat ce spunea Marin Sorescu. Acum, după 40 de ani, cunoscând mulţi creatori şi iubitori de frumos, cred că am devenit un alt „Suflet deschis spre mare". Am adunat în timp poezii şi epigrame care, după ce au fost citite în Cenaclul „Elena din Ardeal", au fost publicate în volumul „Suflet deschis spre mare", publicat sub înaltul patronaj al poetului Nicolae Băciuţ. Sper ca acest mănunchi de versuri să aducă un plus de bucurie în viaţa noastră, plină de un cotidian anost.
Cu mult respect, al vostru suflet deschis spre mare,
VALER POPEAN
