Avem și noi ca români cusurul nostru. De obicei, ne place să exagerăm lăudându-ne, că nu e nimeni ca noi, că avem cea mai frumoasă țară din lume și așa mai departe. Ba alteori ne e rușine că avem o țară mică, o cultură neimportantă și disprețuim tot ceea ce este românesc. În patriotism, calea de mijloc este bună, așa cum știm că este bună și în cele duhovnicești.
După felul în care acționăm constant în ultimii ani, s-ar crede că a fi român este un sentiment care se trezește din amorțire doar de Ziua Națională, când vedem tancuri și soldați defilând în oraș, când piloții Armatei Române fac demonstrații de virtuozitate pe cerul țării și când depunem cu fast coroane de flori la memorialele de comemorare. Iar atunci, poporul venit la ceremonii, mănâncă cu nonșalanță, ceea ce i se oferă gratis, adică fasole cu cârnați, gătite la cazan. Patriotismul ar trebui să însemne mult mai mult decât atât și ar trebui să fie un sentiment luat la purtare zi de zi, nu ținut pentru unică folosință.
A fi bun român înseamnă a cultiva, înainte de orice, valorile noastre bune, iar lucrul acesta trebuie făcut cu naturalețea cu care îți aprovizionezi cămara. A fi un bun român cred că ar însemna mai întâi de toate a fi un bun creștin și nu a scoate ochii telespectatorilor la ore de maximă audiență cu știri despre vreun preot care a călcat strâmb și a trece cu vederea atât de numeroasele acțiuni sociale și filantropice ale Bisericii noastre. A fi un bun român înseamnă să știi a scrie și a vorbi corect românește, că „Limba română este patria mea", scria Nichita Stănescu. A fi un bun român înseamnă să cumpărăm, când avem de unde alege, bunuri produse în țara noastră, pentru ca economia să meargă mai bine. A fi un bun român înseamnă să nu ne purtăm ca șicând este firesc să dăm șpagă și să nu fim respectați la unele ghișee. Poate că ne-ar crește mai mult respectul față de noi, iar obiceiurile bune ni s-ar întipări în comportament dacă am face totul ca pentru Dumnezeu, pentru neamul nostru și abia apoi ca pentru noi înșine și familia noastră. Dar atunci când cei mai mulți dintre noi nu fac ceea ce trebuie nici de frica legii, este foarte greu să avem în ansamblu, ca nație, o rată ridicată a corectitudinii și armoniei generale.
N-ar trebui nici să ne îndreptățim mereu în faptele noastre și în trăsăturile generale de caracter și nici să ne învinuim la grămadă mereu. Profilul spiritual al unui popor frumos ar trebui să fie ca al unui bărbat în toată firea, care face ce trebuie făcut, care știe ce este bine pentru familia lui, care nu uită de Dumnezeu niciodată.
Indiferent de încercările la care este supus poporul nostru, nu avem dreptul să uităm că 1 Decembrie este ziua în care recunoaștem efortul celor care au suferit pentru ca noi să trăim în libertate și demnitate.
„Tu, române, nu ai de ce să ții capul plecat în fața nimănui, niciodată, pentru că tu pe pământul tău ai stat, nu pe al altora, tu l-ai muncit și l-ai făcut să rodească, tu ai stat cu o mână pe plug și alta pe sabie și nu ai râvnit niciodată la bunul altuia. Ridică-ți ochii și privește-l pe străin în ochi, căci ești din neam vechi, ești copil de oameni buni, frumoși, harnici, credincioși, curați, ospitalieri, cinstiți, răbdători, dar și viteji, aprigi și neînfricați atunci când țara o cere".
Cu ocazia zilei frumoasei mele țări, „La mulți ani" românilor de pretutindeni! Să strângem rândurile în unitate, dragoste, iubire și bunătate!
