Domnului Ilie Frandăș, secretar al ASTREI, Despărțământul Reghin, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și membru al Ligii Scriitorilor din România, zilele acestea i-a apărut a doua ediție a cărții „Valea Gurghiului - istorie și spiritualitate". Această valoroasă carte apare la Editura Astra, îmbunătățită cu peste 130 de pagini. Autorul vine și el de pe aceeași Vale a Gurghiului, pe care a parcurs-o de multe ori, și de fiecare dată a căutat și a notat tot ce a găsit nou din istoria strămoșilor, despre războaiele nimicitoare, demonstrând că oamenii de aici, râuanii, nu au fost scutiți de vicisitudinile vremii.
Pe această vale se află 29 de sate și cătune, cu oameni harnici și buni gospodari, despre care autorul are cele mai frumoase cuvinte de laudă. Falnicii Munți ai Gurghiului și Călimani sunt vestiți pentru lemnul de rezonanță, apreciat și de lutierii din Cremona încă din secolul al XVI-lea. Și noi, adesea, numim cu mândrie „Reghinul - oraș al viorilor". Aici se fabrică viori, chitare, contrabasuri, care ajung în toată lumea, să încânte iubitorii de muzică.
Râul, la Reghin, se unește cu Mureșul. Această zonă este denumită de autor „Plai ce duce în rai", pentru bogățiile și frumusețea locurilor. Istoria a lăsat urme. Un toporaș de piatră șlefuită, care datează din Neolitic, aproximativ 5.500 de ani î. Hr. La fel, putem menționa ceramica veche găsită aici sau, mai târziu, Cetatea de la Sâniori din perioada ocupației romane, 106 și 261 d. Hr. Statul nostru fragmentat a fost ușor să fie supus puterilor timpului, din care cauză populația a suferit. Dieta era organ politic în Transilvania, din care făceau parte ungurii, sașii și secuii. Românii, deși majoritari, nu făceau parte din Dietă. Din 1691, exista stăpânirea habsburgică și legile le făcea Austro-Ungaria, iar românii erau la dispoziția acestora. Iobagii români puteau fi vânduți, folosiți ca zălog la diferite împrumuturi, dar și aspru pedepsiți pentru orice abateri. De multe ori, nesuportând regimul, s-au răsculat. La Gurghiu era o garnizoană bine înarmată și intervenea la comanda grofilor.
Pe aceste locuri trăiau oameni harnici, mulți aveau câte doi boi și lucrau în arendă pământul grofilor, cum erau Bornemiza, Teleki. De acolo tăranii își asigurau traiul. Alții, numiți jeleri, cu palmele lucrau, în parte, pământul grofilor. Pe Valea Gurghiului s-a dezvoltat și o industrie lemnoasă, prin gaterele care prelucrau lemnul. La Gurghiu a fost și o fabrică de hârtie. După anul 1900, s-a organizat plutăritul. Râul a fost curățat de bolovani, de stânci, albia îndreptată și, primăvara, când se topeau zăpezile, lemnele se aduceau cu plutele la Reghin și, de aici, alte plute transportau pe Mureș lemnele până la Arad. La Reghin s-au înființat fabricile de prelucrare a lemnului adus cu plutele pe Mureș, din Călimani, dar și pe Râu.
Vremuri grele s-au abătut și asupra locuitorilor Văii Gurghiului în 1761, când generalul Buckow a dat foc satului Cașva, distrugând mănăstirea de acolo cu aceeași cruzime cu care au ars și Mănăstirea de pe Valea Bistrei, în același an. În 1848-1849, nemaisuportând, muncitorii s-au răsculat, dar era acel Jeney, om crud și fără milă, care ucidea nemulțumiții. Același Jeney a îndoliat Dumbrava, în 1848. De atunci, an de an, dumbrăvenii îi comemorează la Rusalii pe cei uciși de acel Jeney, la Dumbrava și la Săcalu de Pădure, în acel loc numit Părăul Vlădoaii, de care am mai scris.
În anul 1861, la Sibiu, ia naștere Asociațiunea Transilvană pentru Cultura Română și Literatura poporului Român, ASTRA, care a fost un stimulent pentru învățătura de carte a românilor de pe Valea Gurghiului, dar și pentru tradițiile românești de aici. De atunci, românii de pe Valea Gurghiului au participat la serbările ASTREI, reluând tradițiile bătrânilor, portul de aici, cu pălăriile cu boruri înguste, cămășile cu cusături peste umeri și dantela redusă.
În perioada interbelică, dr. Eugen Nicoară și ASTRA au ținut conferințe în satele de pe Râu, ridicând monumente ale eroilor din Primul și Al Doilea Război Mondial, înființând biblioteci în satele de aici, stimulând activitatea școlilor și cultura.
Autorul Ilie Frandăș, în cartea sa, descrie organizarea gospodăriilor, ocupațiile oamenilor în fiecare anotimp, organizarea jocului, vara, într-un loc anume și, iarna, la Casa jocului, care era în fiecare sat, precum și obiceiuri caracteristice de pe această vale. Dintre tradiții, exemplific: întâlnirile din Poiana Narciselor, Târgul Fetelor de la Gurghiu, Udatul nevestelor de la Podul Hodacului, toate adunate într-o carte fascinantă, pe care am citit-o cu mult interes.
