Vineri, 23 decembrie, va avea loc, la Chișinău, instalarea primului președinte al Republicii Moldova ales prin vot popular, Igor Dodon. Un președinte cu prerogative mult mai ample față de predecesorii săi, ceea ce îi va da posibilitatea să-și pună amprenta și mai puternic asupra evoluției acestei țări, pe care noi o consideram, până la el, „suflet din sufletului neamului nostru".
Pentru că acest individ și-a desfășurat întreaga campanie electorală cu atacuri dure la adresa României, care de fapt ar trebui să le fie moldovenilor de peste Prut, și mamă, și tată, elogiind în schimb personalitatea lui Putin și Marea Rusie, spre sânul căreia a și promis să-i îndrepte, ne-am interesat de soarta lui, încercând să-i aflăm originea etnică și ce fel de lapte de mamă a supt el, de-i atât de cătrănit împotriva românilor și a României.
Din documentația parcursă aflăm că, în ciuda numelui său rusesc, prin venele lui curge sânge românesc, adică este moldovean la origine, care însă, pe parcurs ar fi suferit ceva modificări genetice sau educaționale, pentru că altfel nu s-ar comporta cu atâta impertinență față de patria-mamă, pe care, iată, nu numai că o detestă, dar e și ferm decis să-i întoarcă spatele.
Igor Dodon s-a născut în februarie 1975 (deci are 41 de ani), în comuna Sadova, raionul Călărași, localitate situată în centrul Basarabiei, la egală distanță dintre Ungheni și Chișinău și la doi pași de artera rutieră ce leagă Iașiul de capitala Republicii Moldova. Am putea spune, zona cea mai călcată și mai civilizată a acestei țări. Despre părinții săi: tatăl - Nicolae am aflat că a fost la vremea lui, brigadier la colhoz, apoi secretar de partid pe comună, iar mama, Galina, posibil provenită din familie mixtă, profesoară de limba română și rusă. Dacă numele său de botez, Igor, pare a proveni de la simpatia părinților, îndeosebi a tatălui față de ruși, numele de familie Dodon, deși nu are rezonanță românească, este purtat de foarte mulți moldoveni ai locului. Mama - profesoară spunea că, la un moment dat, într-o clasă de-a dânsei se adunaseră 12 elevi cu numele de Dodon. Igor este căsătorit, tot cu o Galina, cu care are trei copii, și care poartă nume sonore românești: Vlad, Bogdan și Nicolae, pe cale fiind să se nască și al patrulea. Despre soția Galina am aflat că e frumoasă și că lucrează la un ziar rusesc, nu-i știm calitatea, numit „Argumentîi Faktî" al trustului de presă „Exclusiv Media" SRL. Să fie, oare, ea cea care să-i fi imprimat această direcție?
Deși cu o înfățișare mai puțin intelectuală, Igor Dodon nu este un om de pe maidan. Din datele pe care le avem rezultă că el are la bază studii serioase și o bună instrucție. Are două licențe, în economie agrară și drept în economie, este doctor în științe economice și șef de lucrări la catedra de Bănci și Burse de Valori a Academiei de Studii Economice Moldova. După absolvire a lucrat la Bursa de Valori a Moldovei, unde, între anii 2002-2005, a ajuns președintele acesteia. De aici, în 2005, a fost numit vice-ministru al Economiei și Comerțului, în 2006, ministru plin, iar în 2008 prim-viceministru și ministru al Economiei și Comerțului. De remarcat este faptul că Igor Dodon vorbește, alături de rusă și română, fluent franceza, dar se descurcă bine și în engleză și germană, ceea ce spune mult despre capacitatea sa intelectuală.
Cariera sa politică de anvergură a debutat în 2009, când a fost ales deputat în Parlamentul Moldovei, pe lista partidului comuniștilor lui Voronin, apoi a trecut la partidul socialiștilor unde, în 2011, a fost ales președinte al partidului.
Se pare că dacă moldoveanul Dodon este antiromân din născare, el avea totuși afinități proeuropene din moment ce a votat pentru candidatul Alianței pentru Integrarea Europeană, Nicolae Timofti, ca președinte al Moldovei, care însă l-a decepționat, spunea el, fapt ce l-ar fi făcut să schimbe macazul, adică orientarea, devenind, ceea ce credem că era demult în simțirea sa, un pro-rus convins și un mare admirator al lui Putin. Toate aceste convingeri au fost pe larg exprimate cu prilejul campaniei prezidențiale desfășurate, în opoziție cu ideile adversarei sale Maia Sandu, care, dublate cu o bună mobilizare de tip comunist, i-a adus câștigul de cauză la prezidențialele din 13 noiembrie 2016.
Așadar, micul Dodon, devenit acum mare, prin funcția supremă în stat, este ferm hotărât să „pună șaua" pe românii din dreapta Prutului, adică pe noi, dar și pe cei din stânga Prutului, adică pe moldovenii lui, cu ferma intenție de a le scoate din cap ideile unioniste, interzicând sub pedepse grele astfel de manifestări. Din România, prima victimă va fi fără doar și poate fostul președinte Traian Băsescu, în care vede un real pericol, dar cu siguranță vor urma și alții. Spaimă va semăna și printre conaționalii lui, basarabeni sadea, care studiază și lucrează prin România și care se bucură de dublă cetățenie, pe care este posibil să o desființeze, apelând în acest sens la mentorul său, Vladimir Putin, căruia i-a sugerat deja să sporească numărul de burse pentru moldoveni. Pentru corecta informare a cititorilor, amintim că, la fel ca și în cazul Zilei Naționale a României, ideea burselor pentru moldoveni s-a născut tot la Târgu-Mureș, în cadrul Vetrei Românești (când Vatra era Vatră), sens în care o delegație consistentă a acesteia, în frunte cu președintele, dr. Zeno Opriș, din care au mai făcut parte subsemnatul, Oproiescu Florin, Dumitru Pop, Daniela Soare și alții, deplasată la Chișinău, în 30 august 1990, a realizat un „duplex" între ministrul Învățământului din republica Moldova și ministrul Învățământului de la București, de la acea vreme, convenindu-se încă din acea toamnă asupra acordării unui număr de 300 de burse românești pentru tinerii din Republica Moldova.
Revenind la Dodon, pe agenda sa de președinte cu drepturi depline se află, prioritar, și alte trăsnăi, printre care amintim denunțarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană, un referendum pentru schimbarea drapelului Republicii Moldova, în culori mai apropiate de ale Federației Ruse (alb - albastru cu bour), statuarea limbii moldovenești în locul limbii române, precum și federalizarea Republicii Moldova prin aplicarea „Planului Kozak". Dimitri Kozak este adjunctul șefului administrației prezidențiale de la Moscova, care nemaiputând dormi de grija Moldovei, a propus, încă în 2002, federalizarea Moldovei prin constituirea a trei provincii (Moldova, Transnistria și Găgăuzia), și statuarea ca limbă oficială pe întreg teritoriu a limbii ruse. La acea vreme Vladimir Voronin a respins proiectul, dar Igor Dodon intenționează să revină asupra lui.
Așadar, președintele Republicii Moldova, Igor Dodon, este pus pe isprăvi mari, principala lui țintă fiind ruperea oricărei legături a românilor din stânga Prutului de cei din dreapta lui, încercând să facă imposibilă deplasarea lor de pe un mal pe altul, mai rău chiar decât pe vremea Uniunii Sovietice. În același timp el oferă moldovenilor perspectiva de a privi în voie spre imensitatea Câmpiei Ruse, de la Nistru la Vladivostok, până în acea Siberie în care sub nesfârșitul îngheț al veșnicelor zăpezi zac osemintele a sute de mii de basarabeni care au umplut lagărele morții lui Stalin. O dovadă că memoria unora este prea scurtă.
Legat de subiect, foarte semnificativă ni se pare atitudinea față de faptele și intențiile lui Igor Dodon, a socialistului Valentin Crîlov, care l-a acuzat pe Dodon că ar fi instrument al unor scenarii care atentează la însăși existența Republicii Moldova. Iată ce spune acesta: „Vreau să fiu înțeles corect, eu sunt etnic rus, dar țara mea natală este Republica Moldova. De aceea nu vreau ca țara mea să fie atrasă în jocuri atât de periculoase cum o face etnicul moldovean, Igor Dodon".
