Biserica din satul Filitelnic purtând hramul Sfintei Marii, păstorită de părintele Ioan Pop, a devenit neîncăpătoare, cum, de altfel, de fiecare dată, în zile de duminici și de sărbătoare, pentru zecile de credincioși veniți să cinstească praznicul sărbătoririi Sfântului Ioan Botezătorul, dar și să cinstească numele părintelui paroh Ioan, cel care cu migală, smerenie, iubire de Hristos și a Lui Maică rugătoare, a făcut din viața sa candelă rugătoare la strigătul și nevoile multor oameni, care îi calcă pragul căutându-l ca izbăvitor, ajutător, plinitor multor încercări. Ca de fiecare dată, un invitat drag părintelui Ioan este părintele arhimandrit Dumitru Cobzaru - exarhul mănăstirilor din Mitropolia Clujului și Feleacului, cel care, în cuvântul de învățătură de la terminarea sfintei slujbe, a ținut să adauge câteva cuvinte, prin prezența sa, cinstind pe Sfântul Ioan Botezătorul, și apoi numele părintelui Ionel - parohul celor două biserici din satul Agrișteu și Filitelnic. Sărbătoarea acestui sfânt antemergător, potrivit părintelui exarh Dumitru Cobzaru, reprezintăun alt tip de om decât îl gândim noi în mod obișnuit, luând drept exemplu viața Sfântului Ioan Botezătorul. Acest sfânt s-a născut în urma rugăciunilor îndelungate ale părinților. Pe când astăzi, chiar în familia creștină nu se mai întâmplă acest lucru, sau se întâmplă prea puțin. „Din păcate, copiii, astăzi, nu se nasc în urma rugăciunii părinților, ci de multe ori datorită păcatului", aducând argument un pasaj din psalmii împăratului David: „În fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea". Sfântul Ioan Botezătorul ne deschide ochii și ne spune că în lumea creștină, mai ales, omul trebuie să se nască în urma rugăciunii. Sfântul Ioan Botezătorul a dus o viață foarte aspră încă de la început și până la capătul ei. Ceea ce nu ne dorim pentru copiii noștri, anume, dorim să trăiascăși crească fără lipsuri, fără să îndure suferințe pe care le-am suferit noi ca părinți. Ne străduim să aibă din ce în ce mai mult. Sfântul Ioan Botezătorul l-a întâlnit pe Dumnezeu Cel întrupat, și-a pus mâna pe creștetul Domnului nostru Iisus Hristos, a fost cel care dimpreună cu mulțime mare de oameni, au fost martorii prezenței Sfintei Treimi în viața omenirii. Când, în Ziua Botezului, Iisus Hristos a intrat în apele Iordanului, duhul în chip de porumbel s-a așezat de-asupra Lui, iar glas din cer s-a auzit: „Acesta este Fiul Meu cel iubit în Care am binevoit". Chiar dacă suntem creștini practicanți, de cele mai multe ori, ne limităm la lucruri obișnuite, ne obișnuim cu ele, și cu mersul la biserică, și cu rugăciunea, și cu postul, inclusiv ne obișnuim să ne împărtășim cu Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos, retoric părintele exarh întrebându-se: „Suntem în stare, când ni se va cere, să mărturisim pe Domnul Hristos și credința în Sfânta Treime, să ne dăm sângele și viața? Dacăni se va cere acest lucru, nu știu dacă o vom și face. Din păcate, încă, în lume se moare mucenicește. Doar în anul trecut, în lume, 90.000 de oameni au fost uciși în numele Domnului nostru Iisus Hristos, în numele credinței și adevărului. Să fim conștienți de faptul că biserica ne propune altceva decât facem noi, decât ceea ce suntem noi! Copiii noștri trebuie să se nască în urma rugăciunii, copiii noștri trebuie să cunoască suferința, lipsurile, să cunoască boala, NU neapărat în trupul lor, sunt atâți oameni care suferă, supuși atâtor încercări, săștie ce însemnă suferința, săștie ce înseamnă lipsurile, să vadă pe cei care duc greul acestei vieți, să-i ducem în locurile unde oamenii suferăși au nevoie de ajutor, să vadă că sunt oameni care trăiesc în suferință. Să-i creștem cum vrea Dumnezeu, să-L iubim pe Dumnezeu, să-L cunoaștem atât de profund încât să ne dăm viața pentru Domnul Hristos, pentru credința noastră în Sfânta Treime" La final de cuvânt de învățătură, i-au fost adresate părintelui Ionel urări de bine și sănătate, iar mult îndrăgita interpretă de cânt popular românesc Leontina Pop a adus prinos din preaplinul iubirii de Hristos, încântând credincioșii. Demn de apreciat grija părintelui Ionică pentru ai lui părinți, avându-i alături precum cel mai de preț dar.
