SOCIETATEA DESCHISĂ - ÎNTRE MIT ȘI REALITATE (IV)

Impactul produs de acele așa-numite revoluții soft a fost resimțit și a devenit transparent mai ales la nivelul structurilor și suprastructurii - regimurilor politice și a formelor de guvernământ, fiind înlocuite unele structuri ale suprastructurii - instutuțiilor politice ale statului de drept cu oameni și organizații impuse din afară, care să rezoneze cu strategiile machiavelice ale acestei organizații condusă de acest pretins Mesia al imperialismului financiar. Cine gestionează aceste mișcări destabilizatore social și politic și cu ce mijloace, este ușor de dedus, asemenea ONG-uri beneficiind de fonduri financiare greu de apreciat prin scopurile și efectele induse. Se subînțelege că scopul acestor structuri nonguvernamentale sunt animate de o ideologie care a împiedicat dezvoltarea proprietății și a capitalului național, în favoarea celui transnațional și corporatist, rolul lor declarat și disimulat constând în reformarea societății civile ce gravitase până atunci pe orbita autorității de stat, vizând crearea unei noi societăți civile democratice, care se definește prin opoziție la ceea ce însemna autoritate publică centralizată, preponderent de dreapta, pe un fond liberalist.

Dacă ne vom întreba care sunt aceste organisme și structuri ce cad sub incidența ideologiilor societății deschise, atunci cu precădere la noi trebuie să ne îndreptăm atenția spre Grupul de Dialog Social, Alianța Dreptate și Adevăr - DA, Societatea Academică din România - SOR și tot ce înseamnă mișcare de dreapta, implicit partidele politice de nuanță portocalie - PDL și PNL, ca import al mișcărilor ce desemnează așa-numitele revoluții portocalii, cum ar fi cea experimentată în Ucraina, care așa cum se știe, a fost exportată și în alte țări, implicit și în România. Un caz concret al revoltei de culoare portocalie, regăsit la noi, este cel petrecut în noiembrie 2015, atunci când strada a schimbat un guvern legitim și cu performanță, cu unul numit, deci ilegitim, care are doar susținere politică, nu și legitimitate politică conferită prin alegeri și vot popular. În fond, prin acea revoltă portocalie, sub acțiunea așa-ziselor grupuri de presiune, regăsite de reguli în unele piețe - Maidan în Kiev, este desemnat un model de destructurare socială, având ca mijloc opinia publică manipulată și uneori cointeresată, prin care nu se urmărește împlinirea și realizarea doleanțelor revendicate, ci interesele de grup a celor care gestionează conflictul sau evenimentul și, mai ales, în numele cărora se întreprind aceste acțiuni diversioniste și manipulatorii în scop distructiv, fiind mai degrabă vorba despre o luptă politică și nu despre o revoluție adevărată.

Un caz concret este reprezentat în prezent de acele revoluții portocalii (prin care au fost înlocuiți președintele și primul- ministru din Ucraina), care au loc atunci când nu mai corespunde modelului și planului strategic din afară, și când în mod firesc cresc nemulțumirile revoluționarilor, după cum s-a întâmplat în această țară supusă influenței Federației Ruse. Mai apropiat de zilele noastre, acest model al „revoluției portocalii" a fost aplicat și la noi atunci când a fost schimbat Guvernul Ponta cu acel Guvern de tehnocrați, impus din afară prin alte mișcări oculte, prin binecunoscutul deja sindrom „Colectiv", care în orice împrejurare și moment poate fi reiterat, când se vrea și impune din afară, știut fiind că România și establishment-ul său politic sunt aservite acestor puteri străine intereselor țării.

Așa cum ușor ne putem da seama, prin această strategie și acest mecanism al acestor revoluții portocalii, se urmărește o destabilizare „spontană", dar care în realitate este premeditată și regizată de altcineva din afara actorilor revoluției, scopul urmărit fiind schimbarea establisment-ului nu în favoarea așa-zișilor revoluționari ce ocupă un anumit loc simbolic - o anumită piață, ci în favoarea celor care gestionează această revoltă. De regulă, prin aceste mișcări de masă, degenerate în revoltă și conflict, se urmărește nu atât schimbarea unui regim politic și formă de guvernământ, ci a unui guvern politic sau chiar a parlamentului sau a președintelui, și punerea altei puteri fidele celor care regizează schimbaea și o întrețin în același timp. Ceea ce s-a întâmplat la noi prin acel fenomen „Colectiv", corespunde pe deplin scenariului revoluției portocalii, importate din Ucraina, actorii implicați executând ordinele impuse de factorii puterii care gestionează aceste revolte sociale, fără a avea revendicări reale susținute de nemulțumirile ce îi vizează în mod direct, acționând ca urmare a acțiunilor diversioniste a unor activiști civici ai societății civile ce aparțin acestor ONG-uri. În acest mod, schimbarea puterii - Guvernului Ponta, în cazul nostru, a fost forțată de participanții reuniți în scopul protestării față de starea lucrurilor din cluburi, ca urmare a tragicului eveniment, dar mai ales față de dezinteresul manifestat de fostul guvern față de acea stare, reclamând schimbarea acelui guvern, în pofida rezultatelor economice pozitive în raport cu guvernele anterioare. Realitatea este cu totul alta, așa cum se știe deja, pierderea vieților omenești a fost prețul acelei schimbări, „pohta" președintelui țării, cu mijloace lipsite de un substrat etic (fiind nevoie de vieți omenești), parțial îndeplinită, urmând ceilalți pași ai algoritmului prezidențial în vederea schimbării și ai pretinsei reforme politice - curățirea clasei politice, prin care nu se urmărește altceva decât aservirea intereselor poporului marilor puteri care ne guvernează și nici pe departe schimbări și reforme în beneficiul țării și poporului. Asemenea manevre și operații de tip suveică (de sus în jos, prin scopuri proprii puterii, și de jos în sus, prin schimbarea acestora în vederea rezolvării unor revendicări proprii revoluționarilor, soldate cu victime și vărsări de sânge), sunt bine pregătite de către specialiștii în domeniul diversiunii și manipulării, printre care se regăsesc, din păcate, și destui confrați sociologi, psihosociologi și alți vectori de imagine care orchestrează asemenea mișcări sociale și evenimente. Un exemplu clasic de la noi l-a constituit fenomenul Piața Universității, alături de cel al mineriadelor, ambele fiind gestionate și controlate de aceste forțe oculte din umbră, cei care au pierdut fiind actorii evenimentelor și nu regizorii spectacolului, care așa cum se știe, unii dintre ei au urcat sau urmează să urce în ierarhia socială și politică până la cele mai înalte vârfuri, chiar dacă s-au dovedit a fi trădători față de proprii lor colegi. Din păcate, nu sunt puțini acești Iuda contemporani, care pentru beneficiile de care dispun pentru jocul făcut față de arhitecții și conducătorii acestui model antisocial și antiumanist, au devenit trădători de profesie, aderând și acționând în virtutea acestui spirit malefic postmodernist. Cine sunt cei care se consideră ca a fi vârful de lance a mișcărilor antinaționale și de promovare a acestui model distructiv, este ușor de dedus, ei fiind cei care în mod cinic și ipocrit au configurat ceea ce în mod disimulativ este desemnat prin societatea civilă, ca pretinsă structură democratică, care în fond îi reunește pe acei indivizi care au drept țintă manipularea grupurilor de presiune în scop distructiv și antinațional, devenind voci autorizate la cele mai înalte instituții naționale și mondiale. Nume, precum sunt Monica Macovei, Alina Mungiu Pipidi, Sandra Pralong și toți cei care se autorevendică ca făcând parte din elita intelectuală, gen Patapievici, cu acea imagine reprodusă asupra României care îl descalifică atât ca intelectual, cât și ca cetățean român, au devenit simbolul servismului și trădării în folosul intereselor personale și a celor pe care îi servesc în schimbul unor avantaje de moment, dar cu consecințe ireconciliabile în timp. Acesta este adevărul, pe care dacă nu îl cunoaștem, vom deveni robii lui, rămânând captivi iluziilor promovate prin acest model social mai mult decât distructiv pentru omenire.

Sfârșit

Lasă un comentariu