În prea multe locuri din acest oraș, boxele (ghenele) destinate gunoiului menajer sunt într-o stare nepermis de jalnică; atât sub aspect igenico-sanitar, cât și estetic. Majoritatea acelor containere sunt total degradate. Adăugând și deficiențele serviciului de salubritate la insuficiența acestor containere, se poate vedea aproape zilnic supraplinul acestora, cât și o cantitate de gunoi „depozitată" la sol.
Nefiind aceste containere întreținute și nici curățate măcar o singură dată în cei 10-15 ani de folosință, stratul de mizerie (gros și de aceeași vârstă) depus pe pereții lor, constituie nu numai o sursă de mirosuri urâte, ci și o sursă de microbi, bacterii și alte microorganisme patogene.
În H.C.L. Nr. 20/2008 la capitolul II articolul 5, aliniatul 2, se spune că: „Asociațiile de locatari (proprietari) au obligația să efectueze curățenia pe teritoriul asociației, inclusiv în preajma și la locul de păstrare (boxe, platforme) a pubelelor, eurocontainerelor, care trebuie spălate și dezinfectate lunar prin grija asociației". În încheiere, în respectiva hotărâre se precizează precum că: „Nerespectarea normelor stabilite prin articolele de mai sus constituie contravenție și se sancționează cu amenzi conform legii". Așadar, legea există, dar există și neaplicarea acesteia. Problema e că spălarea acestor containere nu se poate face cu mopul și nici cu mătura. Pentru așa ceva e necesară o sursă de apă sub presiune și canal de scurgere - ceea ce nu există. Și atunci? Atunci rămânem și cu legea și cu mizeria. Aceasta fiind situația de fapt, oare nu s-ar găsi o rezolvare a acestuia? Oare ar fi așa mare filosofie formarea unei echipe de 2-3 oameni dotată cu un mijloc de transport adecvat acestor containere și transportarea lor într-un loc anume unde (contra cost) să fie reparate, spălate și dezinfectate?
Pe lângă aspectul neplăcut al boxelor, mai există și aspectul - tot neplăcut - cu acel soi de țigănime care scormonește (din zori și până seara) în aceste containere, împrăștiind pe jos o parte a gunoiului. „Îndeletnicirea" acestora este interzisă de lege, dar și aici ne întâlnim atât cu legea, cât și cu „neaplicarea" acesteia.
Respectivii „scormonitori" prin containere pretind că au „acceptul" primarului în această treabă. Oare așa o fi? Oricum, din moment ce respectiva „meserie" se practică de peste două decenii, e clar că au „acceptul" nu numai al primarului.
Nu demult apăruse o lege (sau HCL) ce obliga posesorii de câini să pună botniță acestora atunci când îi plimbă pe spațiul pietonal, și să aibă asupra lor pungi și lopățică în scopul bine știut. Multe persoane (îndeosebi femei și copii) sunt obligate să suporte un fior de spaimă în apropierea acestora. Legea încă nu-i abrogată, dar nici respectată și nici aplicată.
Bulevardul 1848 are un scuar (între cele două sensuri de circulație auto) de toată frumusețea. În lungime de câteva sute de metri, amenajat cu bănci, sub coroana a peste 40 de tei. Frumos și bine îngrădit, acest scuar a fost (a fost!) un minunat loc de plimbare, recreere, nu numai pentru cei în vârstă, ci mai ales pentru mamele cu copiii mici și bunicii cu nepoței. Dar, între timp, a intrat și în folosința proprietarilor de câini din întreaga zonă - devenind astfel un adevărat WC public canin solicitat și folosit în deplină „îngăduință". Cum atunci să mai lași liber un copil în acest spațiu îmbibat cu urină și fecale canine? Oare nu este această situație un atentat la sănătatea publică protejată prin lege? Deci, încă o lege cu neaplicarea „aferentă". Cei responsabili cu parcurile și spațiile verzi ar trebui să posteze în astfel de locuri acele tăblițe cu interdicția ce se cere. Și oare neaplicarea unei legi nu este o infracțiune, sau cel puțin o contravenție din partea celor obligați (și bine plătiți) a o aplica? Pe aceștia cine îi amendează?
O parte din problemele ridicate nu-și pot avea soluționarea acum, în toi de iarnă. Am considerat, totuși, că ele trebuie atenționate din vreme, pentru ca edilii noștri să aibă suficient timp pentru a elabora măsurile care se cuvin, conform proverbului: „iarna car și vara sanie". Oricum, trebuie să recunoaștem că suntem prea delăsători și aceasta nu este bine. De aceea batem mereu pasul pe loc!
