Exprimarea originii locale prin numele de familie se realizează prin derivarea unui toponim (localitate sau regiune de proveniență a cuiva) cu ajutorul sufixului -ean(u). Ilustrative pentru această categorie de antroponime sunt numele de familie Cîmpean(u) și Muntean(u). În Baza de date antroponimice a României, din 1994, aceste nume de familie au următoarele frecvențe: Cîmpean 9.786, Cîmpeanu 6.010 Muntean 29.479, Munteanu 62.184. Numele fără -u final provin din Transilvania, Maramureș, Crișana și Banat și se datorează administrației ungurești care a funcționat până în 1918. Tot acesteia i se impută eliminarea sufixului antroponimic românesc -escu din numele de familie.
Urmărind frecvența numelui de familie Abrudan, constatăm că în județul de origine al abrudenilor frecvența în 1994 este 34. În schimb, numele este prezent cu frecvențe sporite în alte județe: Cluj 1.468, Bihor 1102, Timiș 279, Arad 188, Sălaj 170. E un exemplu de a ilustra deplasări în timp ale unor persoane originare din Abrud sau din sate din apropierea Abrudului. În cazul de față, Abrudul a fost localitatea de referință, mai cunoscută.
Frecvența numelui de familie Hațegan pune în evidență zonele către care au migrat locuitori din Țara Hațegului, cu deosebire în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, când supranumele care le-a fost atribuit a devenit nume de familie. Migrarea s-a produs într-un spațiu relativ restrâns și în limitele fostului Principat al Transilvaniei. Acest lucru este reliefat de frecvența de azi a n. fam. Hațegan în județele Alba (1.121), Sibiu (330), Caraș-Severin (386), și Timiș (459). Frecvențe demne de luat în considerare, dar inferioare acestora, explicabile, oricum, prin depărtarea de locul de origine al hațeganilor, înregistrăm în județele Cluj (204) și Mureș (190). Pe regiuni istorice, frecvența n. fam. Hațegan se prezintă astfel: Oltenia - 31, Muntenia - 26, Dobrogea-10, Moldova - 18, Maramureș - 25, Transilvania - 2.202, Crișana - 84, Banat - 845, București - 73.
În privința zonelor de origine constatăm că Podișul Transilvaniei nu trebuie interpretat ca fiind același cu Ardealul. Podișul Transilvaniei este înconjurat de „țări", care în conștiința locuitorilor lor înseamnă altceva decât Ardealul, așa cum a fost acesta perceput de moldoveni și munteni. Țara Hațegului, Țara Oltului, Țara Bîrsei, Țara Năsăudului sunt ținuturi care se integrează Transilvaniei sub aspect geografic, dar locuitorii lor și-au zis că sunt hațegani, olteni, bârsani, năsăudeni. De la aceste nume de „țări" au rezultat nume de familie derivate cu sufixul -ean(u).
Migrarea multor români din Transilvania, Maramureș, Crișana, Banat spre Moldova și Țara Românească a fost cauzată de factori economici, politici și religioși, ca urmare a extinderii și amplificării dominației ungare în aceste regiuni. Acest fenomen a fost constant timp de mai multe secole, înregistrându-se stări de maximă intensiatate. Astfel, în septembrie 1.767 numai din ținutul Făgăraș au emigrat peste 4.000 de oameni, iar către sfârșitul acestui secol numărul bejenarilor ardeleni (24.000 de familii) se ridica la aproximativ 96.000 de persoane (Ștefan Mateș, Emigrări românești din Transilvania în secolele XIII-XX - Cercetări de demografie istorică, Editura Științifică, București, 1971). Catagrafiile din Moldova și Țara Românescă au înregistrat aceste mișcări de populație, persoanelor înregistrate fiindu-le precizate originea prin supranume, care au devenit nume de familie.
Ceea ce este de reținut în privința derivatelor cu suf. -eanu e faptul că nu individul stabilit
într-o altă localitate își creează un astfel de nume, ci persoanele din anturajul lui din localitatea în care se stabilește. Numele acestuia poate fi ignorat sau necunoscut, dar persoana poate fi identificată prin raportarea la localitatea sau regiunea din care provine. Un moldovean ajuns într-un sat din județul Mureș a fost numit mai mult cu supranumele Moldovean, care s-a transmis generațiilor următoare, ajungând nume de familie consacrat. Un vrâncean stabilit în județul Harghita a fost numit Vrâncean (în prezent în județ are frecvența 94), iar pe cel dintr-un sat din județul Buzău (în prezent în județ are frecvența 436) l-au numit Vrânceanu. Așadar, astfel de nume sunt un indiciu de mișcare a persoanelor dintr-un loc în altul.
Mai evidente sunt exemplele de nume de familie provenite de la derivarea cu suf. -eanu a numelui de localitate. În Catagrafia Doljului de la 1831, sunt înregistrați la Băilești: Marin brat Urziceanu, Dinu sin Răduț Galiceanu; la Seaca de Sus: Simion sin Corneanu, Gună sin Gheorghe Boureanu. La Poiana figurează Matei sin Stroie Băileșteanu, la Perișoru este înregistrat Ignat sin Pîrvan Băileșteanu (cu mențiunea că era bulgar, venit la Perișoru din Băilești).
Numele de familie rezultate prin derivarea unui toponim cu sufixul antroponimic -ean(u) aparțin unui microsistem antroponimic românesc.
