Ziua Sfântului Ioan Botezătorul marchează încheierea oficială a sărbătorilor de iarnă, deschise la Sfântul Nicolae, pe 6 decembrie. Sărbătoarea mai este cunoscută și sub numele de “Sânt-Ion”, “Înaintemergătorul Domnului” sau “Soborul Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul”.
Ioan este numele iudaic “Iohanan”, prescurtare din “Iehohanan” și înseamnă “Dumnezeu s-a milostivit”. Foarte mulți români poartă numele de Ion (forma neaoșă), Ioan, Ioana (fie ca atare, fie în diferite variante: Ionel, Nelu, Ionică, Nică, Ionuț, Onuț, Ionela, Nela, Ionica,
Oana etc.), alcătuind cea mai bogată familie onomastică de la noi.
Potrivit tradiției populare, Sfântul Ioan Botezătorul este protectorul pruncilor, ferindu-i de rele și având grijă să nu moară nebotezați.
Această zi este dedicată stropitului cu apă sau cu zăpadă, pentru protecția împotriva bolilor în noul an.
Unii oameni serbează ziua de Sfântul Ioan pentru ca Dumnezeu să le ferească gospodăriile de foc și animalele de fiarele sălbatice Iordăneala. Un obicei din bătrâni este “Iordănitul femeilor”, o petrecere a nevestelor: femeile se adună la o gazdă, unde aduc alimente și băutură, apoi petrec până dimineața, spunând că se “iordănesc”.
Obiceiul îl întâlnim și astăzi: mai mulți tineri se trezesc de dimineață și merg la biserică să ia agheasmă. După terminarea slujbei, tinerii stropesc fiecare om care iese din biserică, urându-i sănătate și fericire. Oamenii “iordăniți” îi răsplătesc pe urători cu bani, cu care aceștia chefuiesc în noaptea de Sfântul Ioan.
Udatul Ionilor. O altă tradiție pe care o întâlnim în Transilvania și Bucovina este “Udatul Ionilor”.
În Bucovina, la porțile tuturor celor care au acest nume se pune un brad împodobit, iar aceștia dau o petrecere cu lăutari, iar în Transilvania cei care poartă acest nume sunt purtați cu mare alai prin sat până la râu, unde sunt botezați sau purificați.
Bătrânii spun că în dimineața zilei de Sfântul Ioan fiecare om trebuie să fie stropit cu agheasmă, pentru a fi ferit de boli în decursul anului.
Conform tradiției populare, după Sfântul Ioan se botează gerul, adică se înmoaie frigul și începe să se facă mai cald.
Crăciunul pe stil vechi
Calendarul Iulian fiind decalat cu 13 zile față de calendarul oficial, Crăciunul “pe stil vechi” este sărbătorit în ziua de 7 ianuarie. Obiceiurile acestei sărbători sunt foarte frumoase. Crăciunul pe stil vechi este sărbătorit în țara noastră în comunitățile de ruși, ucraineni și sârbi. Astfel, pentru rușii lipoveni care trăiesc în județul Suceava, Fălticeni, Rădăuți și în orașul
Gura Humorului, dar și pentru cei care s-au stabilit în Dobrogea, sărbătorile de iarnă încep în 7 ianuarie, când este Crăciunul pe stil vechi.
În Banat, conform tradiției, în Ajunul Crăciunului, la biserică, se aduce o buturugă de stejar, care simbolizează credința în mai mulți zei vechi, precum zeul soarelui și al focului, dar și căldura pentru Pruncul Sfânt Iisus. Această buturugă se taie din pădure înainte de răsăritul soarelui, în ziua de ajun și este dusă la biserică de cel mai bătrân bărbat din sat. După ce ajunge în biserică este sfințită de către preot. Seara se dă foc la buturugă iar creștinii se strâng în jurul focului, cântă colinde și cinstesc pahare cu vin și țuică în numele Mântuitorului.
Moldovenii, ardelenii și minoritățile de ruși lipoveni, armeni, bulgari, ucraineni sau sârbi pregătesc câte 12 feluri de mâncare, în numele apostolilor. Compotul de prune afumate, grâul fiert cu nucă sau sarmalele de post cu hribi sunt mâncărurile care anunță noaptea Nașterii Domnului.
În ziua de Crăciun, creștinii ortodocși pe stil vechi merg la biserică, la Liturghie, iar la prânz, familiile se reunesc la masa tradițională.
Masa de Crăciun a rușilor lipoveni include bucate specifice cum ar fi “haladet” (o piftie specială, mâncată cu hrean), “lapșa” (tăiței fierți în supă de pasăre), sarmale, pește (preparat în ciorbă de perișoare sau chifteluțe). Pentru desert se pregătesc cozonac cu nucă, colțunași cu brânză (“vareniki”) și alte specialități rusești. Imediat după masă încep să apară și colindătorii. Ucrainenii din Maramureș, în Ajunul Crăciunului, mănâncă “de post”, dar pun pe masă, conform tradiției, nouă feluri de mâncare. Cea mai importantă dintre ele este “hrebleanca” - o mâncare din ciuperci cu zeamă de varză. De asemenea, ei mănâncă grâu fiert și pește.
Copiii merg la colindat în seara de Ajun, iar la miezul nopții, credincioșii merg la biserică, la slujbă. Dimineața, în ziua de Crăciun, un grup de tineri vin cu Viflaimul. Tradiția spune că toți membrii familiei trebuie să mănânce pe jos, pe așternut de paie sau de fân.
Înainte de a se așeza la masă, se leagă picioarele mesei cu lanțuri, este un obicei care alungă toate relele din ogradă și din casă.
Imediat după masă încep să sosească și colindătorii, care cântă în casă, în fața icoanei.
Crăciunul este sărbătorit și de basarabeni tot în ziua de 7 ianuarie, existând obiceiul ca în Ajun femeile să pregătească, din aluat de pâine, “Crăciunelul” - un colac mic în forma cifrei opt, dar și “Ajunelul”, care vestește ajunul Nașterii Domnului. Acești doi colaci se agață, împreună cu flori de busuioc, la icoană și se țin până la Sf. Gheorghe, când se scot și se dau la animale ca să le păzească de rele. (surse documentare și foto - azm.gov.ro, euronews.com, folclor - romanesc.ro, crestinortodox.ro)
Documentar de Ileana Sandu
