Este mai puțin cunoscută povestea celor „o mie și una de nopți", o antologie de povești culese de-a lungul secolelor de diferiți autori din diferite țări, printre care și Persia Antică. Una dintre aceste povești este despre regele persan Shahryar, care după ce constată infidelitatea primei soții a executat-o și a declarat toate femeile ca fiind infidele. S-a căsătorit apoi cu o succesiune de virgine, doar pentru a le executa în dimineața următoare nunții. În cele din urmă, cel mai apropiat și fidel om al regelui nu a mai găsit nicio virgină. Dar, Seherezada, fiica confidentului său, s-a oferit pe sine să fie următoarea mireasă. În noaptea nunții, Seherezada îi spune regelui o poveste, doar că nu o termină. Regele fiind foarte curios o lasă în viață ca să afle finalul poveștii. În noaptea următoare imediat ce termină de spus povestea, începe alta, repetând astfel obiceiul 1001 de nopți. În final, Seherezada dă naștere la 3 copii, iar după cele 1001 de nopți regele îi anulează pedeapsa cu moartea și trăiesc fericiți (Mihail Sadoveanu a scris în divanul persian bazându-se pe întâmplări povestite regelui, diverse ipostaze ale femeii: șireată și mincinoasă sau cuviincioasă și fidelă).
Am văzut în Iran multe „Seherezade", unele dintre cele mai frumoase femei. Piele catifelată într-o nuanță neobișnuită, palid arămie, ochi de un verde diavolesc, gene perfecte, mâini îngrijite, gândindu-mă la femeile văzute pe străzile Iranului și mai ales la funcționarele și secretarele ștabilor prezente la masa de la cantină, restaurant al fabricii unde serveau în fiecare zi lucrătoare masa de amiază, împreună și cu micuțul nostru grup de specialiști români, dar la mese complet separate de bărbații iranieni, plictisite până peste cap de comportamentul lor. Explicabil prin ochiadele, privirile, zâmbetele și gesturile lor oriunde ne întâlneam, pe coridorul de la birouri, în curte sau din mașini la plecarea după ora terminării programului. Poate de aceea, în ciuda unor preconcepute idei, când mergeam la masă, cerându-mi voie cu politețe și eleganță, mă așezam direct la masa în care erau întotdeauna iranience, spre marea satisfacție a acestora și în ciuda bărbaților iranieni care nu stăteau niciodată la aceeași masă cu femeile, fără să am niciodată reproșuri pentru „obrăznicia" mea.
În Iran orice este considerat de influență occidentală este interzis, însă cele mai multe restricții le vizează pe femei, referitoare, în mare măsură, la felul în care trebuie să se îmbrace în public. Femeile sunt obligate să-și ascundă corpul prin purtarea chadarului. Discriminarea dintre bărbați și femei este enormă. Multe lucruri normale în țara noastră sunt inacceptabile în țara lor. Legea islamică, șahria, definește drepturi diferite, drepturi și obligații diferite la femei față de bărbați, precum și un statut juridic inferior al femeilor. Este vorba despre altă concepție și o cu totul altă cultură. De regulă femeile nu merg singure pe stradă, ci doar însoțite de soții lor sau de o rudă foarte apropiată. Nu se acceptă interacționarea în public între femei și bărbați. Nu poți merge la braț cu soția, prietena sau iubita pe stradă, la piață sau la cumpărături, bărbații necăsătoriți merg de obicei separat de femei, uneori chiar pe trotuare diferite. Într-o casă musulmană, în cazul străinilor prezenți, femeile stau separat față de bărbați. Când ești prezent la masă nu trebuie să folosești mâna stângă (se presupune că este mâna cu care te ștergi la fund!). Femeilor le este interzis schimbul de păreri cu străinii, mi s-a întâmplat acest lucru de multe ori în casele colegilor mei iranieni și chiar la unele mari personalități, directori, guvernatori, patroni foarte bogați.
Un bărbat iranian, după legea islamică, se poate căsători cu 4 femei și poate divorța oricând dorește, în timp ce o femeie iraniană, prin simpla ei voință, nu poate face același lucru. Când un bărbat dorește să se căsătorească trebuie să își cumpere soția uneori cu foarte mulți bani. Legea islamică reglementează în amănunt atât căsătoria, cât și divorțul sau moartea unuia dintre soți. Pentru ca femeia iraniană să fie „cuminte" bărbații folosesc o povață „Bate femeia de 7 ori pe zi, dacă nu știi de ce, fii liniștit, știe ea", credibilitatea și castitatea iraniencelor nu trebuie pătată. Orice greșeală minoră față de bărbat, un simplu sărut, se consideră păcat și este sancționată în public cu 90 de lovituri de bici. Adulterul este interzis prin lege, se pedepsește prin biciuire și spânzurare. Moartea este recomandată în caz de incest sau viol, iar avortul se pedepsește cu închisoarea până la 10 ani. Fetele se mărită virgine și divorțează greu! Abuzurile sexuale sunt o realitate omniprezentă. O lume contradictorie, altfel decât prejudecățile noastre în general cele europene. E o lume în care linia dintre femei și bărbați este clar definită, atât de clar încât trecerea ei de multe ori aduce suferință și violență. Vă dați seama?! Autobuzele sunt împărțite în două: în față bărbații, în spate femeile! Femeile condamnate pot fi introduse în sac și bătute cu pietre, trimise la închisoare și chiar executate.
va urma
