ROMÂNIA, ULTIMUL BAL
de Adrian Păunescu
În loc să fim o țară numai frați,
Simțim, în noua epocă barbară,
C-am fost, în viața noastră, blestemați
S-ajungem chiriași la noi în țară.
Din tot ce facem, nu avem nimic,
Ne macină străine interese,
Făina noastră n-are spor nici pic,
Nici pâinea în cuptor nu ne mai iese
Trăim același tragic simțământ,
Sub politicieni și sub contabili,
Că noi, ca neam, avem destinul frânt
Și suntem de prisos și nerentabili.
Umili, ne cerem scuze de la toți,
Că nu ne-au chinuit destul în viață,
Și ne conduc niște fanarioți,
Ce pe cei mici trădarea îi învață.
Poet nebun, ce vorbe mai îndrugi,
De zici că ești din neam ce nu se lasă,
Când am ajuns în țara noastră slugi
Și suntem cerșetori la noi acasă?
Și vii, și morți, amestecați, acum,
Dispuși să emigreze se arată,
Mormintele se pregătesc de drum,
În România deromânizată.
Sus-pușii nu mai au nimica sfânt,
Ca pe cravate, jurământu-și schimbă,
Nu mai avem nici fabrici, nici pământ,
Vorbim și limba noastră-n altă limbă.
Și-acum se-aude clopotul fatal,
Vin vremuri de urgie și de grindeni
Și este seara ultimului bal,
Din zori, vom fi „români de pretutindeni".
Probabil, mâine-aici va fi pustiu
Și toți în pribegie vom porni-o,
Drum bun, popor pierdut la un pariu,
Adio, mamă patrie, adio.
P.S. „Dacă prin inimă aparținem familiei și mai ales lumei și iubitoarei noastre mame, tot prin inimă aparținem PATRIEI noastre, ROMÂNIEI, această mamă milenară a tuturor; ea este mult mai în suferință și mult mai nenorocită și cât pe-aci să fie smulsă dragostei noastre. Inima noastră, prin tot ce are mai duios, iubitor, omenesc, zboară spre inima mamei noastre. Prin tot ce are ideal și, aș spune, supraomenesc, revine de drept, patriei noastre". Al. Golescu (1815-1873).
Publicistul și omul politic Alexandru Golescu, a aparținut perioadei pașoptiste, care era formată din oameni politici pertinenți și patrioți desăvârșiți. Ei formau un „tot românesc" atunci când țara era în pericol; erau o coloană vertebrală a populației, care avea nevoie de astfel de conducători; era o clasă de intelectuali, care se implica trup și suflet, atunci când patria era în pericol, fie intern, fie extern. Din păcate, azi, clasa noastră politică nu mai are „români pașoptiști", patrioți adevărați, conducători cu responsabilitate față de neam și țară. Avem doar o clasă coruptă, mincinoasă, hoață de la un capăt la altul. Dacă ar fi să se analizeze fiecare aparținător cu o funcție de răspundere politică peste 90% dintre ei și-au înmuiat degetul în dulceața țării; cu siguranță, ar trebui să se construiască zeci de penitenciare. Dacă nu dați crezare părerii mele, și este una personală, vă invit de dimineața de la ora 7 până la ora 24 să stați în fața micului ecran și să butonați toate posturile. O să vedeți o clasă politică care este rușinea Europei, care se acuză reciproc de nimicirea țării, de corupție generalizată, de stări anormale, după 27 de ani de democrație românească.
Poetul patriot Adrian Păunescu ne-a avertizat prin excepționala sa gândire de ceea ce se va întâmpla cu „MAMA ROMÂNIE", dacă clasa politică românească nu se va trezi și dacă nu va renunța la orgoliile diabolice.
În fruntea țării, la SRI, la apărarea țării, se află drujba Ardealului, Attila, despre care „câinele de pază al democrației " scria mai ieri alaltăieri sute de pagini în care era încriminat pentru faptele sale. Acum... s-a așternut tăcerea! De ce oare? În același timp, la un liceu românesc, într-o ȚARĂ ROMÂNEASCĂ, se cerea ca poetul patriot Adrian Păunescu să poarte numele unei școli din orașul Florilor - Târgu-Mureș - și să i se ridice un bust. Într-un consiliu municipal cu majoritate românească s-a găsit de cuviință să fie detronat de pe piedestalul istoriei marele bard basarabean, iar în locul numelui său fie pus un criminal de români, cu un trecut jalnic și de tristă amintire. Unde este dreptatea, domnilor politicieni români? Cum vă faceți datoria față de neam și țară? Ce meritați voi? Nu vă este rușine când stați la masă cu copiii, cu soția, cu părinții, cu frații, cu prietenii, cu vecinii? Pentru voi ar trebui să iasă miile de oameni în stradă, să vă ceară socoteală pentru cei 27 de ani. Ce-ați făcut cu țara noastră, inima noastră, mama noastră scumpă și sfântă?
„1001 CUGETĂRI" vol. XII
