Dragobetele tradițional se sărbătorește pe 24 februarie, în perioada premergătoare zilelor Babei Dochia și a echinocțiului de primăvară.
În unele zone ale țării, ajunul zilei de Dragobete este asemănător cu simbolistica nopții de Bobotează. Fetele tinere, curioase să își afle ursitul, își pun busuioc sfințit sub pernă, având credința că Dragobete le va ajuta să găsească iubirea adevărată.
Răspunsul la întrebarea: Dragobetele - sărbătoare tradițională sau sărbătoarea shopping-ului?, l-am primit de la dna dr. Laura Pop, muzeograf - Muzeul Județean Mureș, Secția de Etnografie și Artă Populară:
24 FEBRUARIE - AFLAREA CAPULUI SF. IOAN BOTEZĂTORUL - DRAGOBETE
Dragobetele, sărbătoarea dragostei, dispărută la un moment dat în secolul XX, reînviată recent ca o reacție folclorică autohtonă la Valentine's Day -14 februarie, a ajuns și pe plaiurile mureșene la începutul secolului XXI.
În sudul României, sărbătoarea de Dragobete marca începutul primăverii. În această zi, fetele și feciorii se întâlneau și petreceau împreună pentru a fi iubiți tot timpul anului, încheindu-se chiar logodne simbolice și frății de cruce.
Până în a doua jumătate a secolului al XX-lea, în unele părți sudice ale României, la 24 februarie (aflarea capului Sf. Ioan - în calendarul ortodox) se ținea Dragobetele, sărbătoarea păsărilor și ziua dragostei în calendarul popular românesc. Se credea că în această zi se adună păsările în stoluri, se împerechează, se logodesc și încep să-și construiască cuiburi. Păsările neîmperecheate până în ziua de Dragobete rămân fără pui până anul viitor. Pentru a nu tulbura rostul împerecherilor păsărilor, în această zi era interzisă sacrificarea păsărilor domestice sau sălbatice. În Argeș se crede că dacă cineva va munci în această zi va cânta precum păsările.
Asemenea păsărilor, fetele și băieții se adunau în cete în ziua de Dragobete și ieșeau la pădure pentru a culege ghiocei și alte flori de primăvară ca să fie iubiți tot anul. Se zicea că dacă, în această zi, nu se va întâlni fata cu vreun băiat nu va fi iubită de niciun băiat în anul respectiv. La prânz coborau în fugă spre sat, fiecare băiat urmărind fata preferată. Fata prinsă și sărutată se considera logodită cu cel care a prins-o timp de un an de zile. Obiceiul acesta avea loc în Podișul Mehedinți și se numea „zburătorie".
În Transilvania, în secolul al XIX-lea, se ținea Dragobetele pentru păsări ca să nu strice semănăturile. Oamenii nu umblau cu niciun fel de boabe, nu se dădeau grăunțe la păsări și nu se duceau la moară de măcinat. În unele locuri se strângeau resturile de la mâncare și se aruncau afară, spre răsărit, zicând: Păsările cerului, eu vă dau vouă hrană din masa mea, cu care să fiți îndestulate și de la holdele mele oprite.
Drabobetele avea și o semnificație deosebită în organizarea calendarului popular, fiind numit „Cap de primăvară" (Oltenia, Muntenia, Făgăraș, Dobrogea) sau „Cap de vară" (în sudul Transilvaniei). După spusele oamenilor, la Dragobete încep obiceiurile de primăvară care se încheie la Sângeorz.
În mitologia populară, Dragobetele este un flăcău frumos și iubăreț, care umblă prin pădure și sărută fetele. Este considerat fiul Babei Dochia și cumnat cu Lăzărică. El este un adevărat zeu tânăr al dragostei, asemenea lui Eros la grecii antici, Cupidon la romani. Termenul „Dragobete" este de origine incertă, pare a fi de origine slavă, de la „drugobrat" însemnând cumnat sau de la „dragu bâti", a fi iubit.
Dragobetele era mai mult decât ziua îndrăgostiților, era o dată de început de primăvară, o zi importantă pentru înmulțirea păsărilor, zi benefică pentru păsările domestice și sălbatice, dar negativă, dăunătoare agriculturii, holdelor amenințate de înmulțirea excesivă a păsărilor sălbatice. Capătă conotații pozitive doar prin transpunerea modelului natural în plan social, a logodnei păsărilor comparativ cu cea a tinerilor.
Dintr-o sărbătoare tradițională a fertilității naturii a devenit o sărbătoare a shopping-ului, ca și alte sărbători calendaristice tradiționale. Astăzi, Dragobetele se sărbătorește după modelul Valentine's Day, tinerii oferă diverse cadouri iubitelor, astfel încât marile magazine reușesc să atragă o altă serie de cumpărători în nesfârșitul lanț al cadourilor de primăvară: Valentine's Day, Dragobete, 1 Martie, 8 Martie.
În aceste vremuri globalizante, românii și-au găsit o nouă marcă identitară: Dragobetele, marcat, la nivel public, printr-o serie de manifestări culturale."
