Să-ți fie inima bună!

Distribuie pe:

Un oarecare credincios a istorisit următoarele: „Eram tânăr student și am fost nevoit să mă duc iarna pe un ger cumplit intr-un oraș aflat la o depărtare destul de mică (întâmplarea a avut loc cu mulți ani în urmă, când nu erau așa de multe mijloace de transport). Pe drum, m-a apucat o amețeală așa de mare, încât n-am mai putut să merg și m-am așezat jos încredințându-mi sufletul în mâna lui Dumnezeu. Am adormit. Când m-am trezit, eram in brațele unui căruțaș care, cu multă greutate, mă adusese în simțiri; apoi m-a luat în căruța lui până în satul vecin. Acolo, am vrut să-i dau niște bani ca mulțumire pentru osteneala lui, dar căruțașul n-a vrut nicidecum să primească, spunând că pentru un astfel de serviciu nu poate primi niciun ban, fiindcă și-a făcut doar datoria de om față de aproapele său.

- Spuneți-mi cel puțin numele, ca să mă rog pentru dumneavoastră, i-am spus eu. Nici aceasta n-a voit, ci a adăugat:

- Spune-mi dumneata, cum îl cheamă pe samariteanul milostiv?

(Lc 10,30-35). Nu am știut ce să zic. Căruțașul a dat bici cailor și a plecat mai departe.

Spunea Părintele Cleopa că, „în ziua aceea, când va judeca Dumnezeu inimile, nu va căuta la mitre arhierești, nici la coroane împărătești, nici la dregătorii înalte. Va căuta la inimile noastre. Cel mai umil țăran, cel mai necăjit om, cel care stă la vreo stână și se roagă cu lacrimi lui Dumnezeu, sau este la închisoare și se roagă, sau este undeva străin, sau bolnav în pat, suspinând din adâncul inimii către Dumnezeu, sau o văduvă săracă căreia nu-i deschide nimeni ușa și zace cu copiii ei în necaz și în scârbe, dar se roagă lui Dumnezeu, toți aceștia vor fi în ziua judecății mai mari decât împăratul lumii de astăzi și de mâine și de alaltăieri".

Închei cu un îndemn plin de dragoste al sfântului Apostol Pavel: „Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera". (Gal 6.9)

Lasă un comentariu