,,România a devenit atractivă pentru oamenii de afaceri austrieci nu doar prin petrol sau băncile sale, ci, mai nou, prin podgoriile însorite din Transilvania, Moldova sau Oltenia".
E recunoscut faptul că vinurile româneşti au un buchet aparte, calitate pentru care sunt tot mai căutate de consumatorii occidentali. Acesta este atuul ce îi determină pe investitorii din
Austria, şi nu numai, să cumpere podgoriile, mai ales din Transilvania, dar şi din Moldova, Oltenia şi Valea Prahovei. Ei au în vedere cererea tot mai mare de vinuri româneşti pe pieţele din vest, ceea ce i-au determinat a cumpăra suprafeţe tot mai mari de vie de la noi, între care în judeţele Mureş şi Bistriţa-Năsăud, care ocupă un loc aparte, cum sunt podgoriile din zonele Batoş, Vermes Lechinţa şi Năsăud.
„Willi Opitz, enologul austriac al companiei amb Wine, care a lansat pe piaţă vinul Liliac, produs în regiunile Batoş şi Vermes Lechinţa, din judeţele Mureş şi Bistriţa- Năsăud şi pe care vor să-l vândă în Austria, dar şi în Anglia sau Germania, susţine că străinii caută vinuri noi, sunt sătui de vinurile sud-africane şi de vinurile australiene". Deci, avem, astfel, o piaţă importantă pe care putem intra cu o promovare bună, vinul românesc se poate impune cu succes la export.
,,Pentru a fi siguri de reuşită, investitorii austrieci s-au orientat către plantaţii viticole, nu neapărat celebre, dar situate în regiuni propice culturii viţei de vie, susţine Walter Friede, reprezentantul grupului de investitori în LacertA Winery". El mai spune că: „Podgoria Dealul Mare se întinde pe 82 de hectare în Finţeşti, judeţul Buzău, şi este situată de-a lungul paralelei 45, la fel ca alte zone faimoase, în care se produc vinuri, cum sunt Bordeux, Saint-Emilion sau Toscana şi care sunt apreciate pentru gustul bogat şi catifelat".
Austriecii caută zona Ardealului nu numai pentru potenţialul viticol, ci şi pentru că ,,Transilvania a devenit un brand în sine. Când spui Transilvania, automat te duci cu gândul la renumele acesteia ca ţară a lui Dracula. Implicit îţi vine în minte şi denumirea de liliac, mamiferul în care se întrupa Dracula, pentru a zbura dintr-un loc în altul. În acest fel, succesul nostru în Occident este garantat", spune Optiz. Baroana Ileana Kripp, strănepoata prinţului Barbu Ştirbey, redobândind cele 30 de hectare de vie, ale unchiului ei, din judeţul Vâlcea, a investit în refacerea lor şi a cramei existente din anul 1920.
Deci e clar că austrieci sunt decişi să vândă vinul românesc în Vestul Europei. Pentru a fi siguri de succes creează şi utilizează sigle, asemănătoare cu tendinţele de pe plan mondial, pentru a crea mărci cu denumiri şi însemne locale care să atragă turişti, ca de exemplu imaginea liliacului. „O altă metodă de a se face cunoscuţi este utilizarea castelelor, cabanelor sau cramelor din zonă, pentru a dezvolta turismul enologic".
Capacitatea de producţie a celor trei podgorii intrate în proprietatea austriecilor (care au investit între trei şi şapte milioane de euro) este de câte 100.000 de sticle pentru fiecare, cantitate din care 30% se exportă în Vest.
În concluzie, austrieci ne demonstrează că nu numai petrolul şi băncile româneşti cumpărate le aduc profituri mari, ci şi agricultura, respectiv viticultura care sunt tot atât de rentabile dacă se fac investiţii, dacă produsele sunt promovate şi prezentate atractiv pe piaţa internă şi externă, mai ales în privinţa de a aduce turişti străini care sunt atraşi, în special, de legende, de zone rustice, ceea ce nu prea găsesc în Occident.
În ultima vreme, pământul fertil românesc din toate zonele ţării atrage investitorii străini care sunt tot mai interesaţi să cumpere suprafeţe mari de teren agricol pentru a-l cultiva cu cereale şi, mai ales, cu plante bio vândute la preţuri profitabile în Vest, în timp ce românii cumpără şi mănâncă (circa 80%) produse agroalimentare aduse din import. Drept urmare, preţul unui hectar de teren agricol în sudul ţării, dar şi în Banat se vinde cu 10.000 de euro.
