Zilele trecute, fiind nevoit să merg din zona Spitalului Nou, din Târgu-Mureş, până în cartierul Unirii, am aşteptat autobuzul nr.10. În staţie era multă lume, mai ales elevi cu ghiozdanele în spate, care, imediat ce a oprit autobuzul în staţie, s-au urcat buluc să apuce locuri pe scaune. Deja mă resemnasem, îmi era clar că eu, om la 90 de ani, sprijinit în baston, nu voi putea urca.
Însă, am avut o surpriză plăcută. Şoferul nu numai că nu s-a grăbit să pornească, dar m-a aşteptat cu răbdare să urc. Dorind să îi mulţumesc, am observat că la volan era o doamnă blondă, tânără şi subţirică, fapt care m-a făcut parcă să regret că am urcat, chiar dacă un domn mă instalase în locul lui pe scaun.
În gândul meu încolţise oarecum teama că aşa o doamnă delicată nu v-a putea ţine ditamai autobuzul sub control, ci îl va scăpa în vreun stâlp sau va trece cu el peste alte maşini, fiind o oră foarte aglomerată. Şi, din nou, am avut o surpriză plăcută. Şoferiţa era as în condus, foarte atentă şi foarte delicată cu comenzile.
La capăt de linie, am întrebat-o cum de are curaj să transporte călători, cu aşa un bolid, într-un oraş cu trafic atât de intens. Mi-a răspuns că nu are pic de teamă să conducă, deoarece este stăpână pe meseria pe care o practică de 24 de ani, iar în politeţea faţă de oameni are „experienţă" de când se ştie.
Cu speranţa că prin comportamentul ei va reuşi să transmită ceva civilizaţie şi tinerilor (elevi sau studenţi) pe care îi transportă, îmi permit să îi adresez felicitări tinerei şoferiţe (Rodica Lungu, după cum am aflat că o cheamă).
