Începând de luni, după slăvitul praznic al Învierii Mântuitorului Iisus Hristos am intrat în „Săptămâna Luminată", o săptămână specială, unică în cardul anului bisericesc. Vom încerca să subliniem câteva caracteristici ale acestei perioade și câteva semnificații ale zilelor binecuvântate din acest interval. De ce este „Luminată" mai întâi? Pentru că Hristos Lumina lumii a înviat și Lumina Învierii Sale stăruie în viața și în sufletele noastre odată cu bucuria imensă a acestui fapt mântuitor.
Evanghelia de luni, de la Apostolul iubirii, Ioan Evanghelistul, ne deslușește modul în care prin Mântuitorul Iisus Hristos am reușit noi, oamenii, să-L cunoaștem pe Dumnezeu: „Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Fiul cel Unul-Născut, Care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut." (Ioan 1,18). Prin Întruparea, Nașterea, Viața, Propovăduirea, Suferințele, Patimile, Moartea și Învierea Sa Mântuitorul Iisus Hristos ne-a descoperit calea care duce la Tatăl și modul în care trebuie să trăim pentru a putea ajunge la asemănarea cu El. Esența întregii Sale învățături rămâne porunca ultimă pe care o lasă ucenicilor Săi înainte de patimile și moartea Sa: „Aceasta este porunca Mea: să vă iubiți unul pe altul, precum v-am iubit Eu. Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să și-l pună pentru prietenii săi. Voi sunteți prietenii Mei, dacă faceți ceea ce vă poruncesc!" (Ioan 15, 12-14). Iubirea de Dumnezeu și iubirea aproapelui rămân pilonii fundamentali ai viețuirii în Hristos și cu Hristos, fără de care nu poate rezista edificiul vieții noastre spirituale. Tocmai de aceea în toate aceste zile se cântă în biserici frumoasa cântare „Ziua Învierii", în care printre altele suntem îndemnați „să iertăm toate pentru Înviere!... și unii pe alții să ne îmbrățișăm!"
Toată această bucurie a Învierii Mântuitorului se manifestă și în modul în care creștinii se salută în aceste zile - ei lasă orice alt fel de salut și-l transformă într-o mărturisire de credință care a răzbătut veacurile: „Hristos a înviat!" - „Adevărat, a înviat!". Timp de patruzeci de zile creștinii se salută astfel mărturisind bucuria și pacea dăruite de Iisus Hristos prin Învierea Sa. În acest răstimp se ciocnesc ouăle roșii, simbol al Mormântului dătător de viață, care s-a deschis odată cu Învierea lui Hristos; în timp ce sunt ciocnite ouăle roșii creștinii mărturisesc încă o dată rostind cuvintele salutului pascal.
Marți dimineața, în toate bisericile ortodoxe se desăvârșește pregătirea Sfintei Împărtășanii necesară pentru tot timpul anului bisericesc, odor sfânt care se păstrează cu sfințenie în toate bisericile. De fapt aceasta este un Sfânt Agneț (de la „Agnus = Miel - Mielul lui Dumnezeu") care a fost sfințit la Sfânta Liturghie din Joia Mare, iar acum este uscat și depus în Chivotul Sfânt de pe Sfânta Masă a Altarului. De aici, ori de câte ori este nevoie, preotul poate să împărtășească în orice moment al anului pe cei care din îngăduința lui Dumnezeu nu ar putea participa la rânduiala obișnuită a Sfintei Liturghii, cum ar fi de exemplu bătrânii, bolnavii grav sau copiii.
Vineri este sărbătoarea numită „Izvorul Tămăduirii", ziua închinată Maicii Domnului, care, din Maica Durerii, odată cu Învierea Mântuitorului Iisus Hristos, a devenit Maica Bucuriei și Maica Luminii. Odată cu Învierea Fiului Său, „sabia" pro- orocită oarecând a fost depărtată de la sufletul Preacuratei Maicii Domnului și vreme de patruzeci de zile se va bucura de revederea Fiului iubit, după care ea va rămâne inima colegiului Apostolic a primei Biserici creștine din Ierusalim - Mater ecclesiae - Maica Bisericii. Prin mijlocirea ei, Maica Domnului poate împărtăși tuturor lumină din Lumina lui Hristos pentru că știm și credem „că mult poate rugăciunea Maicii pentru îmblânzirea Stăpânului".
Vreme de patruzeci de zile Mântuitorul rămâne alături de ucenicii Săi, li se va arăta de mai multe ori și le va desluși dintr-o altă perspectivă - a Învierii - toate Tainele Împărăției lui Dumnezeu. Abia acum se deschid ochii Apostolilor și vor începe să înțeleagă „Taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută" despre care va vorbi ulterior Apostolul Pavel. În tot acest răstimp Hristos va aduce în modul cel mai concret Lumină în inimile și în mințile discipolilor Săi, Lumină care se va pecetlui definitiv în întreaga lor ființă odată cu Pogorârea Duhului Sfânt în ziua Cincizecimii.
Sunt zile de sărbătoare, sunt zile de bucurie duhovnicească - să prăznui așa cum se cuvine, nu păgânește - cum prăznuiește lumea (în desfrâuri și în beții)! Să fim mesagerii binecuvântați ai Învierii lui Hristos în casa, în familia, în comunitatea în care trăim, la locul de muncă și unde călătorim. Să mărturisim Învierea Mântuitorului patruzeci de zile, și nu numai prin salutul pascal, și să trăim ca fii ai Luminii, cu multă credință, smerenie și dragoste creștină! Duceți bucuria Învierii lui Hristos și în casele celor necăjiți, la bătrâni, la orfani, la văduve, la bolnavi, la cei din închisori și întăriți-i în această credință: Hristos a înviat și pentru ei și pentru a lor mântuire! Aprindeți o lumânare la mormintele celor dragi și cântați imnul pascal „Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din mormânturi viață dăruindu-le", mărturisind astfel esența credinței noastre creștine - „Dacă Hristos a înviat și noi vom învia!"... și dacă vom învia, să ne trăim viața cu multă responsabilitate și împlinind poruncile Mântuitorului, dintre care cea a iubirii rămâne de căpătâi!
Vă dorim o săptămână și o viață plină de Lumină, pace, binecuvântare, credință și iubire și bucuria Învierii Domnului să vă marcheze întreaga existență de acum înainte. Nu uitați cuvintele cu care Mântuitorul îi va întâmpina pe toți cei dragi ai Săi după Înviere: „Bucurați-vă!". Bucurați-vă în Domnul și să fiți binecuvântați!
HRISTOS A ÎNVIAT!
