„Râde iară primăvara, peste câmpuri, peste plai", şi-a zis populaţia în sinea ei, deşi nori negri, prevestitori de fenomene meteorologice periculoase şi de intensitate foarte mare, se adunau grămadă pe cerul patriei… Dar 1 Mai e 1 Mai, sărbătoarea e sărbătoare şi tradiţia e tradiţie, care va să zică trebuie respectată. Trenurile „au fost luate cu asalt" (ca să respectăm „trend-ul" lexical din vremurile de azi), la fel şi autostrăzile (mă rog, vorba vine), şoselele, potecile de munte, cimitirele şi aleile dintre blocuri. În general, totul „a fost luat cu asalt", c-aşa-i în zi de sărbătoare…
De fapt, încă de acum o lună, televiziunile ne ameninţau cu emisiuni, transmisiuni şi reuniuni una şi una, din care să reiasă, nu-i aşa, schimbarea radicală de paradigmă, în sensul că, graţie evoluţiilor înregistrate la nivel cultural şi educativ, putem vorbi, azi, de „1 Mai sărbătoresc", vechea sintagmă comunistă „1 Mai muncitoresc" fiind expirată, perimată şi de tristă amintire. Ducă-se pe pustii, cu tot cu parăzile, şi pionierii şi „muncitorii-n joc şi cânt", „înfrăţiţi cu ţăranii" şi cu alte categorii sociale…
Văzurăm, aşadar, pe unde şi cum s-au distrat poporenii de Ziua Muncii şi cum ştiu ei să preţuiască noile valori ale democraţiei, gastronomiei şi ghiolbăniei în condiţiile create de statul de drept şi capitalist.
Ca s-o luăm direct: pe plan local, „iubitorii de natură" au preferat, anul acesta, rezervaţia de bujori de la Zau de Câmpie, în mijlocul căreia au împlântat, vârtos, grătarele şi au dat drumul la manele, bucurându-se de razele călduţe ale soarelui, care ba ieşea din nori, ba intra în dânşii. Dragostea de neam şi ţară a fost şi ea atât de bine reprezentată încât memoria celor 11.000 de eroi ce-şi dorm somnul la Oarba de Mureş a fost cinstită cum se cuvine, grupuri de patrioţi intrând cu maşina până în buza obeliscului, chiuind, înfulecând şi veselindu-se printre monumentele comemorative.
Las' că şi la nivel naţional, distracţia a fost „super mişto": şi în acest an, „vamaioţii" au împânzit plajele, au întins corturile, au aprins focurile, s-au îmbătat şi s-au dezbătat ca să se îmbete din nou, o fătucă, în prag de comă alcoolică, fiind ridicată direct de pe nisip şi dusă la spital pentru spălături gastrice, când, vorba aia, nici nu începuse bine petrecerea. Per total, a fost „cool dă tot" în Vamă, protagoniştii jurându-se că „în vara asta am să mă-ndrăgosteeeesc", potrivit cântecului la modă. Dincolo, la Mamaia, „petrecăreţii" au fost mai cu ştaif, mai cu dare de mână, ei intrând cu „bolizii" din dotare direct în valurile înspumate ale mării, ca să nu se ude pe încălţări. Şampania s-a fost cărată direct cu roaba, în uralele mulţimii. S-au „spart" mii de euro. S-au închegat noi prietenii şi s-au pecetluit iubiri abia înmugurite, ce suav! Dna Udrea s-a plimbat pe plajă, fără poşetă şi cu blugii rupţi, dar cu iubitul de mână, că-n viaţă nu poţi să le ai pe toate.
De 1 Mai sărbătoresc, stimaţi telespectatori, s-au mai înregistrat câteva scandaluri, câteva bătăi zdravene pe bază de consum de alcool, vreo două omoruri, câteva serbări câmpeneşti în faţa blocului proaspăt termoizolat, o tentativă de sinucidere (în cadrul căreia un june a vrut să-i demonstreze iubitei în vârstă de 12 anişori cum îşi ia el zilele, direct pe Facebook, noroc că l-a prins bunică-sa la timp), un mare număr de accidente, deşi, după cum ne explica un reporter, „pe o şosea cu trei benzi încap mai multe maşini decât pe una cu două benzi". Să vezi şi să nu crezi.
Dar să nu fim răi: componenta culturală a marii sărbători, în varianta ei capitalistă, a fost bine reprezentată: între o „transmisiune în direct" de la botezul celui mai recent copil al lui Borcea şi o imagine cu o maşină făcută praf, am avut prilejul de a ne îmbogăţi cunoştinţele în materie de mici. Micul, dragi cetăţeni, n-a fost întotdeauna mic: înainte de a fi mic, el a fost mai mare, de-a dreptul cârnaţ, însă producătorul n-a mai avut maţ în care să-l bage; ei, şi dacă n-a mai avut maţ, şi cum consumatorului îi chiorăiau maţele de foame, producătorul a pus cârnaţul pe grătar, aşa nud cum era, adică fără maţ. Şi, normal, cârnaţul, frigându-se, s-a tot adunat, s-a tot chircit, făcându-se aşa de mic, încât a fost botezat „mic". I-au pus un pic de bicarbonat, să-l mai dreagă şi să-l deosebească de alţi mici din zonă, căci şi bulgarii şi alte neamuri balcanice, într-o perioadă frământată a istoriei lor, au rămas fără maţ pentru cârnaţ, fiind obligaţi să recurgă la mic. Numai că n-au băgat atâta bicarbonat. Sau au băgat mai mult (noaptea, ca hoţii)…
Per total, a fost o ediţie reuşită, fără fasoane, fără inhibiţii. Decentă. Bine că s-a terminat hărmălaia şi ne întoarcem, liniştiţi, la lupta neabătută împotriva corupţiei şi la comisia parlamentară, chitită să afle neapărat cine, ce şi cu cine a vorbit în sufrageria dlui Oprea, între…un mic şi-un ţap, la ceas de seară, când cu alegerile din 2009… Măcar or fi pus serviciile celea destul bicarbonat în mici?
