Profesorul Mihai Stavilă, avându-i alături pe ceilalți autori, colaboratori inspirați ai monografiei „Luieriul folcloric", Adriana Cengher, Lucia Zamfira Stavilă, Laura-Alexandra Pui, se dovedesc, într-adevăr, adepți ai povețelor lui Simion C. Mândrescu: „Noi, cei ieșiți din popor, care am crescut legănați de aceste cântece, suntem datori a le păstra cu sfințenia cu care se păstrează moștenirea venită de la o națiune întreagă. Trebuie să veghem lângă această comoară, căci ea, fiind a poporului, este și a noastră, este a întregii suflări românești, ș-apoi cine nu păstrează ce are nu-i vrednic să aibă nimic!" - spunea Simion C. Mândrescu.
Sunt îndemnuri care cuprind cuvinte precum moștenire, comoară, suflare românească. Cuvinte de care, cu mult înainte, au ținut cont, pe aceste meleaguri mureșene, sub îndrumarea profesorului-sociolog Dimitrie Gusti, care, la Șant și la Drăguș, a dovedit, cât se poate de convingător, tocmai marea importanță, utilitatea acestor monografii. Înaintemergători, precum dr. Eugen Nicoară și Vasile Netea (prin volumul de folclor „Murăș, Murăș, apă lină", cu o prefață a marelui scriitor Ion Agârbiceanu), Horia Teculescu (care scria și publica, la Sighișoara - „Perla Târnavelor" -, culegerea de folclor „Pe Mureș și pe Târnave. Flori înrourate, doine și strigături"), Serafim Duicu și Lazăr Lădariu (în 1969 - „Mureș pe marginea ta…", cu o prefață de Ovidiu Papadima), profesorul Vasile Pop, dăruiți moștenirii culturale, care, prin ale lor culegeri de folclor, o făceau în timpuri diferite. Sunt tot atâtea flori sufletești ale autorilor, lucrări lăsate timpului și celor care vor veni, atât de trebuincioase urmașilor, din tezaurul artistic al acestui neam atât de înzestrat, hărăzit de Dumnezeu.
Demersul autorilor monografiei „Luieriul folcloric" este, înainte de toate, o datorie sfântă față de trecutul, față de tradițiile unei localități cu rădăcini adânci în existența acelei comunități românești.
Este, de fapt, cum precizează autorii, „o pledoarie pentru «înveșnicire», pentru viața spirituală, duhovnicească din Luieriu, de-a lungul timpului, pentru credința noastră strămoșească, pentru Biserica Neamului, „Mama noastră a tuturor" -, cum o numea Înaltul Domn al Limbii și al Poeziei Românești, poetul național Mihai Eminescu. Iar gândul se întoarce și spre acea veche bisericuță „călătoare", care, prin regina Maria, a ajuns din Luieriu tocmai la Bran.
O carte, o monografie care încearcă să cuprindă jaloanele existențiale, principale, ale unui parcurs al colectivității românești de aici: gospodăria țărănească, locuința, uneltele tradiționale, portul popular, obiceiurile de iarnă (colindatul, berea flăcăilor, umblatul cu turca, lăturenii, Plugușorul, Vergelul, Sorcova), obiceiurile de vară (Sfântul Gheorghe - Sângeorz, Armindeniul, Sânzâienele, clăcile la secerat), obiceiurile de înmormântare, bocetele, ritualurile de nuntă din Luieriu. Toate și-au găsit locul în această „carte a satului", cu toate orațiile și strigăturile, cu semnificațiile lor ancestrale.
Proverbele, legendele și baladele, creația lirică, acele părți din activitatea Căminului Cultural din Luieriu cu ani în urmă, echipa de teatru și de dansuri populare, Ansamblul folcloric „Nunta la Luieriu", acțiunile ASTREI, în perioada 1874-1940, toate constituie părți ale dăinuirii, dar și momente al unei întoarceri în memorie. Strădanii culturale, acțiuni ale unor zeci de ani, datorate intelectualilor (învățători, profesori, preoți), personalităților, dar și țăranilor care au contribuit la viața culturală a Luieriului: Mihail Moldovan, Constanța Moldovan, Gheorghe Cunescu, Ana Cunescu, Aurel T. Moraru, Mihai Stavilă, Adriana Cengher, Lucia-Zamfira Stavilă, Laura-Alexandra Pui, Mihai Morar, Rodica Morar, Mircea Mariș, Ilie Crăciun, Gina Mariș-Crăciun, Simion Moraru, Iuliu Andrei Romanică, Simion Mărginean, Simion Braicu, Elena Braicu, Teodor Oprea, Teodor Vaida, Fira Cengher, Ioan Morar, Ilie Vlasa, Dumitru Pătru, Ionel Morar, Floarea Oprea, Onișor Bugnar, Paulina Bugnar, Carolina Stavilă, Simion Purcariu, Maria Purcariu, Ileana Stavilă, Ioan Stavilă, Veturia Rugină, Teodor Bugnariu. Adică, oameni activi, cu har și dăruire. Să dăm, cum se spune, Cezarului ce-i al Cezarului, iar oamenilor merituoși ce li se cuvine!
Anexele din Muzeul Etnografic, cuprinzând: mielița, mojarul, lămpașul, vasul pentru descântece, furcoiul pentru prăjirea slăninii, vasele pentru zdrobit piperul, securile pentru prelucrarea lemnului, cărnățarul, fluierul, obiectele folosite pentru spălarea hainelor, cele de scărmănat cânepa, perechea aceea de opinci, costumul femeiesc, sucala, leagănul, războiul de țesut, teleguța, covata pentru pâine, putina, coșnița stupului, plugul, acele obiecte descoperite în vechiul perimetru al satului, multe azi uitate, toate fac parte din viața, din tradițiile, din durata și din istoria Luieriului, cuprinse în această monografie.
Acum, când ne apropiem, în anul 2018, de cea mai mare sărbătoare a Neamului nostru românesc, Unirea cea Mare, de la Alba Iulia, de la 1 Decembrie 1918, de făurirea României Mari, acea „Românie dodoloață", cum o numea Lucian Blaga, sunt atât de necesare astfel de apariții editoriale despre identitatea națională, despre tradițiile, despre vechimea noastră în acest spațiu românesc, despre dăinuire veșnică în leagănul nașterii noastre ca popor. Sunt necesare, toate acestea, pentru a cinsti, cum se cuvine, marea sărbătoare, acest ideal al tuturor românilor, sub veghea lui Dumnezeu, Părintele Îndurărilor, sub înalta rază de lumină, ducând mai departe acea „credință nestrămutată a strămoșilor noștri".
