Domnule Lădariu, vă mulțumesc pentru amabilitatea cu care ați publicat articolul semnat de domnul Aurel Hancu, referitor la lansarea volumului de povestiri „Oamenii din strada Morii", pe care am avut onoarea să vi-l dăruiesc personal, ocazie fericită de a vă cunoaște, și, sincer vă spun că mi-ar fi făcut o mare cinste dacă ați fi fost disponibil să dați curs invitației mele de a participa la acțiune. V-am înțeles motivele, iar eu sunt un ins care respect întotdeauna prioritățile semenilor mei.
Profit de această ocazie și vreau să vă felicit pentru editorialul întitulat „Că am ajuns o biată colonie . . .". O face un om simplu din lumea satului care simte ce simt, cred, toți românii. Pentru mine acest editorial înseamnă un adevărat îndemn la patriotism. Iată, un cuvânt peste care s-a depus demult rugina, de când noi, românii, nu l-am mai rostit. Noi, cei care-l rosteam până mai ieri. Astăzi, a rosti acest cuvânt are același efect care-l avea un cuvânt rostit în timpul și împotriva regimului trecut. Un cuvânt de care parcă ne temem să-l mai rostim de frică să nu fim catalogați naționaliști. Iată, domnule Lădariu, cum am ajuns să nu mai avem nevoie de cenzură. Am ajuns să ne autocenzurăm singuri!
Pentru mine acest editorial este un manifest care demască realitățile în care trăim noi, românii din „săraca asta țară bogată", după 27 de ani de promisiuni pe care guvernanții noștri ni le fac, cu nerușinare, din patru în patru ani. De peste 70 de ani am fost „generații de sacrificiu", mai exact din '44 până astăzi. Tot timpul am tot sperat că vom ieși din această stare și o vom duce mai bine. Pentru asta s-a murit, ne-am amăgit. N-am făcut-o pentru mai binele nostru ci, pentru mai binele câtorva găști, care au reușit, cu brio, și mă tem că fără niciun efort, să pună șaua pe noi, și de-atunci ne călăresc, fără niciun pic de rușine.
Câte generații de sacrificiu vor trebui să mai treacă oare, Doamne, până să trăim și noi, românii, ca oamenii, în această țară binecuvântată de Tine? Noi nu vedem nici măcar o licărire din acea „luminiță de la capătul tunelului." Va pieri lumea, așa cum stă scris în Cartea Sfântă, și noi, cei care ne numim români, vom ajunge în fața Judecătorului Suprem drept martiri ai neputinței noastre?! Păcat, mare păcat! Rușine, mare rușine!
Din Șona, cu mult respect și deosebită admirație,
Vergi Lăcătuș
Șona, 30, iunie, 2017
