Mi-a atras atenția primul în mod deosebit, deși o comedie fără nume sonore în distribuție. Descrierea este sumară în trailer, după ce Scott și Kate Johansen (Will Ferrel și Amy Poehler) pierd economiile pentru studiile fiicei lor Alex, îi cuprinde disperarea că singurul lor copil nu va absolvi facultatea. Cu ajutorul vecinului Franck (Jason Mantzoukas) decid să deschidă un casino ilegal în casă. Acesta este primul lung metraj regizat de Andrew Jay Cohen, după un scenariu scris împreună cu Brendan O Brien. În altă descriere, după ce fiica intră la facultatea mult visată, familia sărbătorește cu mândrie marea reușită. Asta până când părinții află că nu pot conta pe bursa sperată pentru fiica lor, fiind furată de cineva din conducerea acelui oraș… și nu își permit să plătească taxa de școlarizare. Aceștia devin patroni de casino ilegal, în speranța că vor obține prin jocurile de noroc suma necesară. Din ce am înțeles eu, de fapt filmul e o metaforă. Copiind exemplul celebrului De Niro în mult mai cunoscutul film Cazino, filmul impregnează în memoria cinefilului profesionist, dincolo de luxul exorbitant al peisajului, imaginea menghinei, ciocanului și toporului pregătite să pedepsească pe oricine trișează. Ultimul e cel cu care e mutilată mâna celui care fură speranța unui copil nevinovat. Chiar dacă nu e o capodoperă de artă ca filmele norvegiene, fiind evident comercial precum cele americane, acest Cazino modern modifică imaginea cuplului expirat care e în viziunea tuturor cel cu un copil ajuns la vârsta facultății. Părinții fiicei sunt moderni, haioși, își păstrează tinerețea sufletească în ciuda anilor care au trecut, iar ideea predominantă e că dreptatea triumfă în final, în ciuda mediocrității provinciei care există și în America, paradoxal, mai pregnant decât în țările sărace, prin absența culturii. De fapt în acest film se vede exact lipsa de civilizație a continentului de peste ocean, preocupările predominante fiind doar distracția, party-urile și jocurile de noroc. Dalida este un film excepțional, deși documentar de o oră, care încearcă să explice sinuciderea cântăreței din motive de dragoste, fiindcă doi iubiți ai ei au făcut același lucru. Oricum nu îi găsește nicio scuză nici acest film, chiar dacă actrița e chiar mai frumoasă decât cântăreața pe care o joacă. Este un film biografic în regia Liza Azuelos, cu Sveva Aviti, care o întruchipează mai bine decât originalul pe cântăreața după care eu personal, mărturisesc, nu m-am dat niciodată în vânt, fizionomia ei ciudată provenind de fapt din Egipt, franțuzoaica trăgându-se, cum aflăm din film, din părinți italieni, adevăratul ei nume fiind Iolanda Gigliotti. Conform siteu-lui Cinemagia, descrierea e la fel de sumară ca cealaltă, din altă sursă. Dalida a fost născută în Cairo, a devenit celebră în anii 50, cântând în spaniolă, arabă, ebraică, germană, italiană, sinucigându-se în Paris după ce a vândut peste 130 de discuri în întreaga lume. Textele cântecelor i-au prefigurat cumva moartea, majoritatea fiind depresive. Nu reiese dacă ar fi avut vreo legătură cu Alain Delon în afara discului Paroles, paroles - Cuvinte, cuvinte, dar după frecvența aventurilor pe care le-a avut în predilecția ei pentru bărbații frumoși, e cel mai probabil. Mai ales că pozele cu ei apărute în realitate sunt foarte intime. În fine, în ordinea celor vizionate, Despre trup și suflet e un film de factură specială, o producție maghiară care a luat ursul de aur la Berlin. Aici imaginea este cea de calitate. Doi introvertiți au același vis, legat de un cerb și o căprioară, care sunt chiar ei înșiși. Endre e directorul financiar al unui abator unde Maria e transferată pentru a se ocupa de controlul calității. Un incident intern îi obligă să angajeze un psiholog, care le descoperă visul comun. Actorii nu sunt nici frumoși, nici celebri, sunt doi oameni obișnuiți, care însă, contrar meseriei lor, aleg să mănânce măcriș și piure de cartofi decât vitele care sunt măcelărite, unele încă mișcând. Este șocant modul în care ni se arată procedeul de ucidere al vacilor, halul în care sunt păstrate chiar și în Ungaria, total neigienic, mulți după vizionarea acestui film vor evita mult timp carnea! Toată lumea așteaptă ca cerbul și căprioara să fie uciși. Acest lucru nu se întâmplă. Dar din cei doi oameni care nimeni nu se așteaptă să devină un cuplu, ea la un moment dat își taie venele fiindcă își dă seama că nu poate trăi fără el, noroc că el o sună după câteva momente și astfel o salvează. Fizionomiile sunt extrem de comune, dar filmul este foarte bun și înfiorător de dureros, un manifest împotriva cruzimii față de animale. Așa cum am spus, dintre cele trei, toate de excepție, eu îl prefer cel mai mult pe primul film, cel mai…optimizant.
