La cei 76 de ani ai săi, câți are în prezent, Soni Bacsi se ține bine de tot, arată a 60, face piața, se-ntâlnește săptămânal cu câțiva prieteni de-ai sportului, fiind deosebit de activ. Ba câteodată mai trece și pe la arena de popice de la Electromureș Târgu-Mureș, acolo unde, zice dânsul, este „casa mea de-o viață"!
După ce a jucat popice la echipa Voința Târgu-Mureș, între 1963 și 1973, acolo unde l-a dus regretatul Szemany Tiberiu și unde a învățat popice, Seres Sandor a revenit la Electromureș Târgu-Mureș (fostă „Ciocanul") unde, alături de economistul Iuliu Radovici, s-a ocupat de pregătirea formațiilor feminine de junioare și senioare. Mă atenționează, spunându-mi: „De la Szemany Tiberiu am învățat popice", nu uita să scrii asta!
În cei 39 de ani câți a activat ca antrenor la Electromureș Târgu-Mureș, Seres Sandor a reușit să cucerească 26 de titluri de campion național cu echipa feminină de senioare Electromureș Târgu-Mureș, dintre care 12 ani fără întrerupere, performanță nemaiîntâlnită în sportul mureșean, românesc. Oare câți antrenori, indiferent de ramura de sport, se pot mândri cu un astfel de palmares?! Niciunul, bineînțeles, cred eu. Erau vremurile în care numai în județul Mureș existau 6 echipe de popice în Divizia A, la fete ori/și la băieți: Voința Târgu-Mureș, CFR Târgu-Mureș, Electromureș Târgu-Mureș, Constructorul Târgu-Mureș, Dermagant Târgu-Mureș și Chimica Târnăveni! Acum, în 2017, în Divizia A, la fete, activează numai 3 formații! Comentariile sunt de prisos! Însă, fără să fiu răutăcios, se raportează cu mândrie patriotică „noi și noi succese" ale popicarilor mureșeni, fără nicio jenă! Trist, dar adevărat.
Revin la Soni Bacsi.
- Există o rețetă a succesului?
- Dragă, am stat în sală de dimineața până seara, când puteau fetele să vină la antrenamente și am avut răbdare cu fiecare dintre ele, punând accent pe calitățile lor. Nu exagerez cu nimic, dar eram cu toții, jucătoare, antrenori ori conducători, ca o familie!
Pe plan intern, ca antrenor, sportivii pregătiți de Seres Sandor au obținut 244 de medalii de aur, 246 de argint și 256 de bronz, la diferite probe și la diferite categorii de vârstă, în diverse concursuri!
Pe plan extern, Electromureș Târgu-Mureș, echipa pregătită de Soni Bacsi, a câștigat de 4 ori Cupa Mondială (în 1986 la Szeged, în 1987 la Presov, în 1999 la Bratislava și în 2005, tot în Slovacia, dar la Podbrezová), de 6 ori a cucerit medaliile de argint și de 4 ori pe cele de bronz! În Liga Campionilor, Electromureș a cucerit două titluri (în 2002, în finala cu Bamberg, și în 2006, la Hunedoara), un argint, în 2010, și 3 medalii de bronz, în 2004, 2007 și 2013!
- Aurele, îmi zice cu tristețe în glas Soni Bacsi, în urmă cu câțiva ani mi-am depus un dosar la Ministerul Tineretului și Sportului, având în vedere rezultatele obținute de mine și echipa mea pe plan internațional, 9 medalii de aur, 12 de argint și 15 de bronz, pentru a beneficia și eu de indemnizația de merit pentru titlul de „Antrenor emerit"(pe care-l am din 1995) și, ce să vezi?, nici până în ziua de astăzi n-am primit un răspuns favorabil!
- Domnule Seres, încercați un „top 3" al fetelor cu care ați lucrat, se-nțelege, cele talentate?
- Aurele, notează: 1) Doina Baciu; 2) Daniela Șopterean; 3) Duka Tilda. Dacă tot scrii, pot să-ți spun și un „top" al fetelor supertalentate care au plecat de la Electromureș Târgu-Mureș în străinătate: 1) Halalai Marianne (în Germania); 2) Krecensky Ana Maria (în Ungaria) și 3) Demeter Melinda (care a fost desemnată de două ori cea mai bună jucătoare de popice din Ungaria)!
- Care au fost momentele în care ați fost foarte mândru că ați fost antrenor de popice?
- În 2005, la Novi Sad (în Serbia), când România a cucerit titlul de campioană mondială și, în 1999, la Bratislava, când Electromureș Târgu-Mureș a câștigat Cupa Mondială, cu 3 junioare în echipă (Airizer Emeșe, Balogh Erika și Daniela Șopterean)!
- Cea mai mare decepție?
- În 1984, când am pierdut titlul național în fața echipei Voința Târgu-Mureș, la o diferență de două bețe! Ah, dar și în 1985, la Zagreb, când am pierdut Cupa Europei în fața echipei iugoslave Rijeka, tot la două bețe diferență !
- Domnule Seres, un sfert de veac ați fost antrenor al echipelor României, asta știm cu toții. În toți acești ani, n-ați avut propuneri de a părăsi România, pentru a activa în alte țări?
- Oh, da, am avut astfel de propuneri ! Știi cum sunt ardelenii, se despart greu de casă. Așa și eu…
După o viață dedicată popicelor, echipei Electromureș Târgu-Mureș, te-ai fi așteptat ca formația cu care a obținut niște rezultate de excepție, conducerea ei, să-i fi organizat lui Soni o retragere oficială (vizibilă) din activitatea de antrenor. Cea făcută la finalul unui meci de campionat, cum s-a întâmplat, era un fel de anexă a unei activități, de genul am bifat-o și pe asta! Atunci, au fost prezenți doar doi jurnaliști!
Dacă se anunța din timp, dar nu ca o anexă a unui joc de popice, retragerea oficială din activitatea de antrenor a lui Seres Sandor, în prezența mai multor ziariști mureșeni, ar fi captat atenția mai multor iubitori ai sportului, la un moment unic din viața unui tehnician de excepție. Cea care conduce, momentan, destinul echipei de popice Romgaz-Electromureș Târgu-Mureș, Antal Matilda, care a călătorit în destule țări din Europa datorită în primul rând lui Seres Sandor, ar fi trebuit, cred eu, să organizeze altfel retragerea din activitate a unui antrenor emerit de excepție, pe numele Seres Sandor!
Niciodată nu-i prea târziu. Soni Bacsi, Chapeau bas (Jos pălăria)!
