Din momentul apariției, „Deșteaptă-te, române!" a fost un cântec menit să le fie alături românilor în cele mai grele momente ale istoriei lor. Versurile cântecului i-au chemat pe români la luptă, la (re)deșteptare. Iată câteva lucruri de știut despre Imnul Național al României:
Imnul actual al României este compus în contextul Revoluției de la 1848. Poetul Andrei Mureșanu (1816-1863) se afla pe atunci la Brașov în calitate de profesor la Colegiul Latino-German din localitate și redactor la suplimentul literar „Foaie pentru minte, inimă și literatură" al periodicului românesc „Gazeta Transilvaniei". Lui îi va reveni misiunea compunerii unui cântec de luptă, care să mobilizeze masele, alături de proclamațiile și declarațiile din presă din acele momente. Poezia a fost publicată în numărul 25 din 21 iunie 1948 al „Foii pentru minte, inimă și literatură" sub titlul „Un răsunet". După ce versurile au fost puse pe hârtie s-a ridicat problema identificării unui cântec adecvat acestora, menit să pună și mai bine stihurile în valoare și să le facă mai ușor de reținut. Este o întreagă controversă cu privire la autorul de drept al melodiei. Sunt cunoscute trei ipoteze. Unele mărturii vorbesc de Andrei Mureșanu, părintele versurilor, ca fiind și autorul melodiei. George Ucenescu, compozitor ucenic al lui Anton Pann, susținea că el a fost cel care i-ar fi intonat-o, printre altele, la cererea poetului, care căuta o melodie potrivită pentru versurile sale și, deci el ar fi „autorul moral" al melodiei. Cântecul religios „Din sânul maicii mele" se pare că ar sta la originea melodiei actualului Imn de stat al României. O teorie des uzitată și încetățenită în rândul opiniei publice românești îl desemnează pe Anton Pann, celebrul culegător și profesor de muzică veche, ca fiind autorul melodiei. Venirea comuniștilor la putere în România aduce acest simbol vechi al libertății românilor în postura ingrată de cântec interzis, deoarece, în condițiile eliberării aduse de armatele sovietice, deșteptarea clamată de Mureșanu devenea impropie, aducând mai degrabă aminte de libertatea pierdută, decât de cea câștigată. Odată cu abdicarea forțată a Regelui Mihai I, la 30 decembrie 1947, și alte marșuri și cântece patriotice au fost interzise. Odată cu Revoluția anticomunistă din decembrie 1989, cântecul „Deșteaptă-te, române!", practic instantaneu și generalizat, a fost cântat ca un adevărat imn național, înlocuind imnul „Trei culori". Astfel, instituirea sa ca imn național a venit de la sine, impunându-se majoritar, fără șovăială, sub formidabila presiune a manifestanților. Imnul este consacrat prin Constituția din 1991. Simbolistica lui națională și rolul jucat în momentele cheie ale istoriei românești - Războiul de Independență, Primul și Al Doilea Război Mondial, Revoluția din decembrie 1989-au făcut ca opțiunea noului regim democratic de la București să se îndrepte după 1989 către creația lui Andrei Mureșanu. Din 1998, la inițiativa Senatului României, ziua de 29 iulie a devenit Ziua Imnului Național. Imnul de stat al României este alcătuit din unsprezece strofe, primele trei și ultima dintre ele fiind cântate la ocazii festive. Timp de câțiva ani, „Deșteaptă-te, române!" a fost și Imnul Național al Republicii Moldova, fiind înlocuit în 1994 cu „Limba noastră", scris de preotul patriot Alexei Mateevici. De-a lungul vremii, România a avut ca imnuri naționale și următoarele cântece:„Trăiască Regele" de Vasile Alecsandri, cântat între anii 1866-1948; „Zdrobite cătușe", în perioada 1948-1953, pe versuri de Aurel Baranga și muzica de Matei Socor; „Te slăvim, Românie" ce caracteriza prietenia dintre Uniunea Sovietică și statul român, fiind imn național între anii 1953-1977; „Trei culori", în perioada 1977-1989, pe muzică de Ciprian Porumbescu. Titlul „Deșteaptă-te, române!" este în același timp social și național; social, deoarece impune o permanentă stare de a asigura tranziția către o lume nouă; național, deoarece alătură această deșteptare tradiției istorice. Imnul conține acest sublim „acum ori niciodată", prezent și în alte imnuri naționale, de la „paion"-ul cu care grecii au luptat la Marathon și Salamina până la „Marseilleza" Revoluției franceze.
P.S. FRAȚI ROMÂNI! Situația țării noastre este una foarte delicată; într-o conjunctură internațională defavorabilă nouă, nu știu cum o scoatem la capăt. Ceea ce pot să-mi închipui acum este că România este asemenea unui copac bolnav, cu scoarța pe exterior și interior roasă și în continuă degradare. În exterior, fiindcă de 28 de ani s-a distrus toată tăria ei: Societate, Biserică, Armată, Școală, Sănătate, Tineret, Industrie, Cultură, Politică externă, Sufletul românesc, Tradiții, Obiceiuri...și câte și mai câte, cum ar spune românul de odinioară...
În interior, țara este șubrezită de cariile care nu se mai satură să sugă sângele din venele slăbite; de toți aceia, care, puși de noi să ne fie în frunte și să scoată căruța din șanț, mai degrabă o afundă în detrimentul unei întregi nații, care a rezistat atâtor imperii apuse; nu se mai termină cu acest război româno-român, aducându-mi aminte încă odată de cuvintele lui Horia: „Părinte Raț: plâng, nu pentru că îmi este frică de moarte; plâng fiindcă m-au trădat românii mei..." În interior, în speță în Ardeal, ne mai rod cariile autonomist-udemeriste, pe care, dacă stau bine să-i analizez acum, după atâta amar de timp, nu sunt ei vinovați; nu le poți cere mai mult; atâta știu, atâta pot. NOI, ROMÂNII, SUNTEM PRINCIPALII VINOVAȚI; NOI I-AM LUAT ÎN CÂRCĂ; CU VOTURILE LOR AU AJUNS MARI MAHĂRI ÎN PARLAMENT, GUVERN, PREFECTURI, PRIMĂRII... ACESTORA SĂ LE CEREM SOCOTEALA FAPTELOR LOR; ACEȘTIA SUNT CARIILE INTERNE CARE SAPĂ ACUM ȘI ÎN CONTIUNUARE LA DĂRÂMAREA COPACULUI CU SCOARȚA PUTREDĂ ȘI BOLNAVĂ , CARE ESTE SCUMPA NOASTRĂ ȚARĂ-ROMÂNIA.
Iată goarna Imnului Sfânt Românesc sună din nou: „DEȘTEAPTĂ-TE, ROMÂNE, DIN SOMNUL CEL DE MOARTE, ÎN CARE TE-ADÂNCIRĂ BARBARII DE TIRANI..." și... mustrarea scripturistică: „DEȘTEPTĂ-TE, TU CEL CE DORMI!"
Tuturor românilor, indiferent de etnie, sex, religie, opinii, dar cu dragoste de țară și neam românesc, de imn și steag tricolor, de constitiuție și glie străbună SĂNĂTATE, PACE, BUNĂSTARE, LINIȘTE și, nu în ultimul, rând cuvintele MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS, părintele nostru al creștinilor: „ÎNTRU ACEASTA VOR CUNOAȘTE TOȚI CĂ SUNTEȚI UCENICII MEI, DACĂ VĂ IUBIȚI UNII PE ALȚII CUM V-AM IUBIT ȘI EU ȘI DACĂ AVEȚI DRAGOSTE UNII FAȚĂ DE ALȚII". ( Ioan 13, 34-35).
„REFLECȚII SUFLETEȘTI" vol. II
Azi, 29 iulie 2017, ora 10, de ziua IMNULUI ROMÂNIEI, la biblioteca „LIVIU RUSU" din orașul Sărmașu, aniversăm această minunată sărbătoare românească, sub egida bibliotecii locale și a Parohiei Ortodoxe Române.
Vă așteptăm cu mult drag, pe toți aceia care aveți suflete și trăire românească!
