Într-o zi, casa unui credincios fu călcată de hoți, dar, ciudat: hoțul nu luă nimic. Toată casa fusese răsturnată pe dos. Hoțul ar fi putut lua bani și alte obiecte, dar cu toate acestea, nu luase nimic. Și doar ar fi putut lucra în voie, întrucât nu era nimeni acasă. Credinciosul își zise: „M-a păzit Dumnezeu" și și-a căutat de treabă.
După o bucată de vreme însă, el primi o scrisoare de la un străin, care zicea așa: „Eu sunt acela care am vrut să jefuiesc casa dumitale. Am căutat peste tot, am spart sertarele și am răvășit toată casa. Eram gata să iau cu mine lucruri și bani, când am dat cu ochii de icoană. Atunci, s-a petrecut ceva cu mine. Mi-am adus aminte cum în copilărie mă ducea mama la icoană și mă punea să mă închin. Și n-am mai putut să fur. Am fugit rușinat și de atunci regret necontenit. Te rog și pe domnia ta să mă ierți."
