În fiecare an, în dimineața zilei de 13 mai a.c., zeci de autocare din întreaga Transilvanie se deplasează în orașul martir Sighet, pentru a cinsti memoria celor care s-au răzvrătit împotriva abuzurilor sistemului comunist totalitar.
Din Tg.-Mureș am străbătut o zonă geografică deosebit de frumoasă, înverzită, bine păstrată prin satele și orașele de la nord de Mureș până la Tisa, care face hotar cu Ucraina, la nici doi kilometri nord de Sighet. Avem o țară frumoasă, cu un peisaj superb, care trebuie cunoscută de toți românii.
În închisoarea Sighet, aflată chiar în centrul orașului, au fost încarcerați mii de cetățeni români care se opuneau regimului totalitar, în special oameni de cultură: academicieni, profesori universitari, preoți de orice religie, ofițeri ai armatei regale, țărani, medici, profesori și chiar elevi de liceu. Aici au murit primul ministrul Iuliu Maniu, Brătienii și alți mari politicieni, întreaga elită intelectuală din perioada interbelică.
Închisoarea, în prezent, este muzeu situat pe trei niveluri. Toate coridoarele sunt tapițate cu poze ale celor exterminați în închisorile din întreaga țară, foarte mulți tineri care și-au pierdut viața pentru convingerile lor.
Închisoarea și Cimitirul Săracilor din Sighet au fost amenajate de Fundația Academia Civică, prin efortul scriitoarei Ana Blandiana și soțul ei, inginer Romulus Rusan. Amenajarea acestui cimitir a început după 1997, când Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței a fost declarat prin Legea nr. 95 „ansamblu de interes național". Prin aceeași lege, cimitirul era considerat ca parte a Memorialului, întrucât în anii '50 aici au fost aruncate în gropi comune, anonime, trupurile câtorva zeci dintre deținuții politici morți în închisoarea de exterminare Sighet. Nu se știe exact numărul morților îngropați, nu au fost înregistrați, nici mormintele marcate. După 1990 locul a devenit pășune, iar copitele cailor scoteau cranii omenești la suprafață. Încercările de identificare prin săpături arheologice sau cu laser au eșuat, dar Fundația Academia Civică a amenajat acest ansamblu dedicat tuturor victimelor, din toate închisorile din țară.
A fost desenată din brazi o hartă a țării, iar în locul de pe hartă al orașului Sighet (socotit un epicentru al acestei represiuni) a fost ridicat un altar-cenotaf. În nișa de sub altar au fost depuse zeci de urne cu pământ adus din diferite închisori, lagăre, centre de deportare, locuri de execuție.
Deasupra altarului veghează o cruce în stil bizantin, dăltuită în calcar de maestrul pietrar Constantin Marinete, iar în fundal au fost ridicate de-a lungul timpului mai multe troițe dedicate victimelor de către familii și asociații.
Ansamblul mai cuprinde câteva zeci de plăci de andezit pe care sunt sculptate nume ale cetățenilor români în deportările din Uniunea Sovietică. Ele completează numele morților din închisori și lagăre, parțial înregistrate pe plăcile din curtea Memorialului. Pe touch-screen-ul din holul de intrare se găsesc date concrete despre modul cum regimul comunist i-a exterminat sistematic pe cei care i se opuneau.
În anii 2011-2012, în partea dinspre șosea a fostului cimitir a fost ridicată, tot de către Fundația Academia Civică, o Poartă a Memoriei, care ține loc și de clopotniță. Inspirată din motivul biblic al Scării Vieții, poarta evocă în același timp o carte deschisă, prin fanta căreia poate fi văzut, în perspectivă, ansamblul arhitectural și de la înălțimea căreia se desfășoară ochilor harta de brazi, altarul, troițele. Este un mod simbolic de a-i celebra pe nenumărații luptători care și-au dat libertatea și viața pentru democrație, înfruntând dictatura comunistă și ateistă.
Munca cea mai grea a dus-o inginerul-scriitor Romulus Rusan, victimă a comunismului, tatăl său fiind lichidat în anii '50 de către securitatea comunistă. În 1952 a dat examen de admitere la Universitatea Politehnică din Cluj, a obținut nota 10, dar a fost respins pe „motive de dosar". A intrat ca muncitor într-o mină de plumb și după doi ani a fost admis la facultate ca muncitor stahanovist, fără drept de loc în căminul studențesc sau masă la cantina studențească.
Fiind un talent autentic și în literatura romană, reușește să scrie și la o revistă din Cluj-Napoca și astfel avea resurse materiale să-și continue studiile și să le finalizeze în 1959.
În apropierea Ansamblului Funerar, în 13 mai a.c., s-a organizat o slujbă religioasă impresionantă la care au participat peste o sută de preoți și mii de credincioși în frunte cu episcopii lor greco-catolici și romano-catolici. Slujba a fost oficiată în rit greco-catolic de Protopopul de Sighet cu participarea episcopilor greco-catolici și romano-catolici din întreaga țară, sub conducerea Nunțiului Apostolic, care este Ambasadorul Vaticanului în România.
În 13 mai 2017, s-au aniversat 100 de ani de la prima apariție a Sfintei Fecioare Maria la Fatima, în Portugalia, la trei copilași care pășteau oile, apariție miraculoasă care s-a repetat 6 luni consecutiv, când s-au făcut instantaneu multe vindecări miraculoase - orbii au văzut, șchiopii și-au recăpătat mobilitatea, miracole care se petrec și astăzi. Cei doi frați cărora li s-a arătat Sfânta Fecioara Maria au murit repede și au fost declarați sfinți, iar Lucia care avea 10 ani, a murit în urma cu 8 ani și procesul de sfințire continuă.
După Sfânta Liturghie, s-au distribuit exemplare din Foaia Adoremus aduse din Tg.-Mureș și pe care le primim în fiecare duminică la biserică.
Editarea primelor numere a început în noiembrie 1998, la Parohia Greco-Catolică nr. 1 Sfântul Nicolae de către Părintele Paroh Flavius Miheț. După câteva luni, s-a extins în tot Protopopiatul Tg.-Mureș. Preoții noștri execută textul și formatul, iar greul cel mare îi revine familiei ing. Ioan Boloș și soției, prof. Virginia Boloș, care le editează și distribuie în fiecare parohie din oraș. Le suntem recunoscători și Dumnezeu să-i binecuvânteze!
