Casa Iancului a fost din nou, ca în atâtea dăți, un loc de priveghere, de aducere aminte, de cinstire, de suflet lăcrimat, atunci când e vorba de eroul tuturor românilor aflători pe-aici și aiurea, Avram Iancu, nemuritul nostru cel drag, cel pe care fiorul veacului trecut îl pune mereu și mereu în tremurul frunzei ,,Gorunului lui Horea", la umbra căruia odihnește întru veșnicirea timpului, Crăișorul.
De această dată, miercuri, 20.09.2017, distinsul profesor CORNEL SÂMPĂLEAN, omul îndrăgostit de istoria neamului nostru românesc, a abordat tema „Avram Iancu în conștiința contemporanilor". Meticulos cum îl știm, conștiincios, pragmatic, foarte bine documentat, domnia sa, în cronologia evenimentelor expuse care au marcat viața lui Avram Iancu, a abordat trei aspecte extrem de importante: pregătirea și desfășurarea celor trei mari Adunări de la Blaj; locul și desfășurarea evenimentelor militare; ecoul vieții și luptei eroului în conștiința publică.
Dacă am fi oprit timpul, domnul profesor ne-ar fi vorbit ore întregi despre Iancu, despre spiritul său de dreptate, de drag de neam și țară, de aplecarea lui spre nevoințele amărâților lui concetățeni, toate moștenite de la bunii și străbunii lui, moții cei neînrobiți, încuibați în cetatea de cremene a Apusenilor. Așa ne-a purtat domnul profesor prin viața Avrămuțului, prin locurile sale de studiu, numindu-i aici pe prietenii lui cei mai buni, aceia care vor deveni capii revoluției sale, prin încâlcitele interese ale ungurilor, austriecilor, rușilor, care au favorizat sau au îngreunat desfășurarea evenimentelor, care au trădat cauza nobilă și idealul curat al revoluției.
Am fost astfel împreună cu Iancu și cu oastea lui la cele trei mari Adunări de la Blaj, am aflat dorințele justificate ale românilor, am fost în toiul bătăliilor, am asistat la facerea și desfacerea, dintr-un anumit interes, a unor vremelnice alianțe, la cruzimile și bestialitățile armatei ungurești asupra românilor etc.
Așa l-am înțeles mai bine pe Iancu, l-am îndrăgit și mai mult pentru curățenia lui morală, pentru gândul său întors mereu înspre înlăturarea grelelor nevolnicii ce apăsau crunt asupra bietului țăran român, i-am înțeles gândul lui european deschis, sincer, înnoitor. Așa îi înțelegem rătăcirile sale, neputința de a-și împlini visul pentru propășirea nației, durerea sufletească ce l-a măcinat până la sfârșit.
Suflet nobil, curat, înălțător, flacără arzătoare până la epuizare pentru neam și țară, mult prea mult deasupra noastră, a celor de azi, care nici n-am fi în stare măcar să ne aprindem, d-apoi să mai și ardem în lutpă pentru dreptate, pentru adevăr, pentru onoare, el a luat în devălmășie veacul său pentru a-l umple cu istorie mare și adevărată, din care toți care vor veni după el să se adape cu apa cea vie, vindecătoare și dădătoare de putere și speranțe.
La umbra Gorunului lui Horea veșnicește această sămânță a speranțelor noastre. Dacă o vom uda cu lacrimile recunoștinței întru aducere aminte și neuitare, poate că va încolți cândva, dându-ne putere și încredere să încercăm și noi ca el să înnoim această păcătoasă lume.
Frumoasă și înălțătoare prelegere, ca și Declarația citită aici de domnul deputat ADRIAN MOISOIU, cel care, la 12.09.2006, cu această Declarație a fost singurul care a amintit atunci aleșilor că în jertfelnicul nostru Ardeal, la umbra Gorunului lui Horea se veșnicește un mare erou al românilor, Avram Iancu. Frumos gest făcut atunci și acum de domnul deputat Adrian Moisoiu, pe care l-am aplaudat în consecință.
Subsemnatul, împreună cu domnul economist poet SILVIU RAȚIU, am susținut clipa de poezie a acestei foarte frumoase seri.
