Vă ofer spre ascultare, înțelegere și închinare o prea blândă și prea-cuminte poezie-priceasnă, asemănătoare unei sfinte și ispășitoare rugăciune, auzită nu mai știu nici unde și nici când anume. Oricum, se prea poate să fi fost gândită, spusă sau scrisă de un autor necunoscut. Cel care ar fi putut fi un vrednic plugar sau o destoinică țărancă româncă; un dascăl de țară sau o măicuță stareță de schit monahal; un păstor de vite sau un cioban-oier; un blând preot într-o cuminte biserică de sat sau un îngândurat pădurar; un om bătrân și trist sau un tânăr optimist; un bărbat destoinic sau o bunicuță iubitoare a copiilor copiilor săi! Așadar, n-am decât să le mulțumesc tuturor pentru această patriotică, dulce și Dumnezeiască visare în meșteșugite versuri și înțelesuri!
„Doamne, Prea Sfinte Doamne, care-ai creat Pământul/Și Muntele și Marea, și Soarele și Vântul/Acum când nu știu încă ce zile-mi mai rămân/Dă-mi, Doamne, iar mândria că m-am născut ROMÂN!/Nu-ți cer nici bogăție, nici glorie, nici avere,/Pământuri, acareturi sau slavă și putere./Un singur lucru, Doamne, îmi este de ajuns:/Să am fericirea să mor cu fruntea sus!/De ce-ai lăsat Tu, Doamne, acest popor blajin/Ce te-a slăvit de-a pururi cu cuget de creștin/Ce ți-a'nchinat biserici în fiecare sat/ S'ajungă azi să umble cu capul aplecat?/Când astăzi totul se vinde și cumpără pe bani,/ Când Țara e condusă de hoți și șarlatani,/Ascultă, Doamne Sfinte și ultima mea rugă:/Fă, Doamne-n Țara asta să fiu stăpân, nu slugă!/Dă-mi, Doamne, iar tăria să lupt cu toți dușmanii/Ce cred că sunt puternici fiindc'au furat toți banii./Când conștiința tace în Țara Românească,/ Dă Doamne, ca poporul din somn să se trezească!".
Așadar, rogu-te pe tine cititorule să ții minte și să iei aminte la înțelepciunile și la îndemnurile acestei cântări de prea temute vremi și vremuri! Cuvinte pline de mult dor și jele; de deznădejde și întristare; de încredere și îmbărbătare! Iar de vei vrea și putea, povestește-o și altor români adevărați ca tine! Ba chiar dă-o mai departe, să călătorească pe aripile nevăzute ale vântului în toată Marea Românie Mare! Și încă ceva: ce-ar fi fost să fi avut acest gând-îndemn în chiar ziua cea mai nimerită a unui astfel de demers patriotic: cea de duminică, 1 octombrie 2017! Atunci când, în fața altarelor sfintelor biserici, românii ortodocși și cei greco-catolici au mulțumit lui Dumnezeu că i-au ajutat să asculte și să înțeleagă înțelesurile sfintei liturghii închinată cinstirii sărbătorii creștine a Acoperământului Maicii Domnului!
Notă: Își asumă întreaga răspundere pentru presupusul plagiat poetic Ioan Vulcan-Agnițeanul!
