Nimic pe lume nu e mai de preț pentru om decât sănătatea, și nimic mai de preț pentru continua lui înălțare decât gândul său mereu căutător și născocitor de ceva nou, care să-i ușureze și să-i înfrumusețeze viața. Iar dacă mergem nu prea departe, pe urma pașilor noștri în trecut, vom vedea că, până mai ieri, satul a fost, în mare parte, nesecatul izvor care ne-a dat oamenii cei mari și luminați care ne-au ridicat numele neamului și al țării în fala lumii de-atunci.
Sunt mulți, astfel de oameni mari și mai toți au fost buni români, care nu și-au uitat niciodată originea, care s-au fălit cu ea luând-o ca pe un titlu de noblețe, dătător mereu și mereu de putere, de curat, de speranță. Ei au avut drag de carte, dorință de a se ridica peste condiția lor și de a răsplăti jertfelnicia părinților pentru toate câte au făcut pentru ei, în ai sprijini să ajungă oameni pe picioarele lor.
Astăzi, deși învățământul general este obligatoriu, școala începe a fi o grea povară pentru copii, ei trebuind să acumuleze și mai ales să memoreze mecanic un mare volum de cunoștițe, multe din ele nefolositore care se vor uita de la un an la altul, sunt prea multe materii la care se învăță mai mult despre alții decât despre noi, ele nefiind atractive pentru elevi, prea multe amănunte care încarcă memoria fără rost, procesul de învățământ devenind astfel tot mai greoi, mai stresant și mai neatractiv pentru elevi. Nu se caută a se descoperi abilitățile lor, înclinațiile care le-ar fi folositoare spre o anumită cale de urmat în viață și acestea să li se dezvolte prin activități conexe, atractive, voluntare, recreative. Sunt prea mulți neaveniți puși pe diverse criterii politice, de rudenie, din anumite interese care conduc procesul de învățământ la toate nivelurile. Nu se dă importanța cuvenită diminuării abandonului școlar, a numărului analfabeților, problemă care nu peste mult timp va deveni o bombă socială.
Și cu toate astea, școala românească dă încă naștere la elite, la copii de excepție care uimesc străinătatea prin valoarea și istețimea lor. Dar, în mare parte aceștia sunt produsul cam a acelorași dascăli renumiți, prea puțini la număr, semn că și la calitatea profesorilor este o problemă. Gena ancestrală a copiilor este bună, depinde doar pe mâna cui încap copii ca să o remarce, să o pună în valoare, să o promoveze, să o îndrume, să o înnobileze.
Același sistem de învățământ produce însă și reziduri, ,,neșcoliții" de ieri devin spaima satelor noastre, furând, bătând, violând, omorând chiar bătrânii cei fără apărare pentru cei câțiva bănuți necesari porției lor zilnice de băutură, drogul cel mai la ieftin și mai la îndemână ce se comercializează la fiecare colț de stradă.
Apoi, tot din rândul acestora sunt recrutați membri clanurilor, ai rețelelor mafiote, de cerșetorie și de crimă organizată, de trafic de personae, de exploatare sexuală, etc, atât în țară cât mai ales în străinătate, de am ajuns a fi spaima Europei.
Soluția rămâne tot școala și învătătura. Dacă s-ar pune preț pe ea, dacă n-am mai avea atât de mulți elevi ce au abandonat sistemul de învățământ, dacă am avea mai mulți absolvenți de liceu și de facultăți, situația ar fi alta, iar câștigul societății românești ar fi unul excepțional. Pentru că acolo unde este învățătură e și civilizație, progres continuu, bunăstare, armonie, pace. Și, vorba cântecului, școala poate naște întotdeauna și ,,noroi și stele", iar astăzi, la noi ,,stelele" pleacă în străinătate iar ,,noroiul" rămâne la noi.
Foto: Casa părintească din Vișinelu a marelui actor Ovidiu Iuliu Moldovan
