Motto: „Iubește-te cu cine ți-e drag și mărită-te cu cine te cere!" (Străvechi proverb universal, politically incorrect)
Rar mi-a fost dat să întâlnesc un spirit atât de machiavelic precum al președintelui turc, obsedat până la disperare de accederea țării sale în rândul comunității europene, lipsit de scrupule și capabil de orice compromis. E cel mai mare panglicar pe care l-am văzut vreodată și… îi merge, fiindcă, la „cina cea de taină" a monstruoaselor tratative, ca de obicei, este important doar ce e… cu adevărat important, adică puterea și controlul asupra a cât mai mult din ce poate mai fi jecmănit și folosit, sub orice formă, fizică, materială sau imaterială. „Pâine și circ", corupție, crimă, droguri și prostituție, foamea cea de toate zilele pentru idioții de rezervă din țările de unde se mai poate mulge câte ceva, până nu înhață restul partenerii de joc.
Fiindcă, în ciuda valurilor de sânge și moarte - pierderi planificate! - nu i-a ieșit pasiența cu NOUL CALIFAT, care i-ar fi pus la picioare o halcă mare din mapamond, Mai nou Erdogan o dă cotită și, mieros, fățarnic, se oferă să pună prișnițe Uniunii Europene și să-i descânte de deochi, doar-doar l-o primi în casă.
Potrivit relatărilor agențiilor DPA și Xinhua, preluate de Agerpres, într-un discurs susținut luni la Ankara, el a declarat că „Turcia nu depinde de Europa, de fapt Europa este cea dependentă" și că aderarea țării sale la Uniunea Europeană este o soluție salutară pentru „problemele cronice" ale blocului comunitar. Mai mai mult decât atât, „fără Turcia, UE va suferi izolare, disperare și conflicte interne".
Să vezi și să nu crezi! Ar fi de râs, dacă n-ar fi de plâns: usucă iarba pe unde trece și minte cum respiră. E înnebunit să intre în UE, dar nu recunoaște genocidul armean, se declară dușman al ISIS, dar le-a finanțat incursiunile asasine în Siria - unde are de fapt concesiuni petroliere, persecută și ucide kurzi sub larga umbrelă antiteroristă, face afaceri cu Putin, dar îl șantajează pentru anexarea Crimeei, se ceartă aparent cu Germania inclusiv din cauza acuzelor președintelui vizavi de genocidul armean, dar „mai cu frână", fiindcă țara doamnei Merkel e plină de turci și de kurzi, și de afgani, și de…, și de… etc…., etc., care evident trebuie sprijiniți, nu ca românii și bulgarii, alergeni cărora li se va închide ușa în nas cât de curând. Dar asta e altă temă.
Tot vineri, un alt pretendent la mâna UE, președintele ucrainean Petro Poroșenko, declara că „În pofida anumitor provocări cu care UE se confruntă în prezent, este periculos să lăsăm în incertitudine țările europene care aspiră să adere la Uniunea Europeană".
În discursul său la conferința sugestiv intitulată „Yalta European Strategy (YES) " de la Kiev, la care participă și vicepreședintele Comisiei Europene, Maros Sefcovic, el a subliniat că „Abandonarea politicii ușilor deschise ar fi o greșeală", Rusia profitând de situație.
Ne amintim că guvernul de la Kiev a semnat deja Acordul de asociere cu UE, ceea ce îi facilitează schimburile comerciale cu blocul comunitar, spre marea nemulțumire a Moscovei, și a obținut pentru cetățenii săi un regim fără vize în majoritatea țărilor din UE.
Cu toate acestea, pe bună dreptate, Bruxelles-ul se arată reticent față de aspirațiile europene ale Ucrainei, fostă republică sovietică cu peste 40 de milioane de locuitori care speră să poată depune în 2020 o cerere oficială de aderare, în pofida conflictului din estul țării și o profundă criză economică pe care se străduiește să o depășească.
În cazul în care cei 28 vor refuza Kievului orice perspectivă de aderare în cele din urmă, „aceasta va fi un semnal dat Rusiei că o revanșă este posibilă și că UE ia în considerare așa-numitele `interese speciale' ale Rusiei în regiune", a declarat Poroșenko.„Ucraina va continua marșul său spre intrarea deplină în UE și în NATO", a asigurat el.
E adevărat, Ucraina cooperează activ cu NATO fără a fi oficial candidată la aderare.
Poroșenko se declară prooccidental și a venit la putere datorită Maidanului proeuropean, care, în februarie 2014, a condus la răsturnarea predecesorului său prorus, Viktor Ianukovici, și la fuga acestuia în Rusia.
Toate bune și frumoase, dar „zestrea" cu care Poroșenko bate la poarta Europei va fi, să sperăm, mult mai amănunțit cercetată și acceptată, în urma promulgării, de către Rada kieveană, a aberantei Legi a învățământului, care afectează drepturile minorităților trăitoare în spațiul ucrainean.
În acest sens, încredințez tiparului edificatorul apel de mai jos, solidară cu semnatarii săi.
„Români de pretutindeni, oameni buni, nu uitați: istoria nu iartă!
Opriți genocidul limbii române!
Poate că apelul la dreptate și istorie pare celor de astăzi desuet, dar nu putem asista, fără să ne cutremurăm, la zbaterea zadarnică a fraților noștri din nordul Bucovinei (azi, în Ucraina) de a-și păstra libertatea cugetului, libertatea de a vorbi, a crea și a plânge în limba română, limba neamului și a strămoșilor.
Românii trăitori pe teritoriul Ucrainei de astăzi au fost dintotdeauna cuminți, harnici, prietenoși și drepți. Au respectat oamenii și legile statului în care istoria vitregă i-a obligat să trăiască. Și-au înțeles misiunea și au făcut la fel ca orice om care are o credință, o limbă și un Dumnezeu: să le apere, să le cinstească și să le ofere zestre urmașilor.
Dintre toate apelurile emoționante privind rangul nobiliar al limbii române strămoșești - pornind de la familia Hurmuzăcheștilor la Eminescu, de la savantul Nicolae Iorga la istoricul bucovinean Ion Nistor și atâția alții -, transpare ca o lumină îndemnul de a ne păstra identitatea de neam și de limbă, de a-i respecta pe alții și de a le pretinde respect. Asta au cerut participanții la protestul pașnic din Cernăuți, din 17 octombrie 2017. Și ce-au obținut? O rușinoasă și condamnabilă nepăsare din partea autorităților statale ucrainene. Am sperat ca Uniunea Ucrainenilor din România, cetățenii români de limbă ucraineană - care se bucură de toate drepturile în țara noastră - să devină solidari cu românii din Ucraina, să ceară Guvernului de la Kiev respectarea firească a dreptului românilor de a învăța în limba lor, de a o vorbi nu ca pe o limbă străină, ci ca parte a ființei și a istoriei românești.
Nu putem să nu vă amintim tuturor un fragment din ziarul «Timpul», nr. 1/1 iulie 1900, în care se spunea, printre altele: «Cu orice preț vom stărui ca elementul românesc din Bucovina să fie susținut. [...] Nu cerem favoruri, ci dreptate...», iar regele Ferdinand răspunde astfel Consiliului Național la Cernăuți: «Cu cea mai adâncă emoțiune și cu inima plină de bucurie patriotică primesc știrea că trupele mele au intrat în capitala Bucovinei române, aducând ordine și liniște sufletească. [...] Să dea Atotputernicul ca tot poporul român din Bucovina să găsească mereu ocrotire, dreptate și libertate!».
Oameni buni, români de pretutindeni, oameni de bună-credință, indiferent de etnia, religia și limba pe care o vorbiți, uniți-vă glasul și forțele și susțineți dreptul milenar al românilor bucovineni din Ucraina de a-și studia și perpetua limba strămoșească, de a crea cultură în țara ce se vrea modernă, europeană, tolerantă și dreaptă.
Așa să ne ajute Dumnezeu acum și în toate momentele cu care viața ne va încerca!"
Semnează: Societatea pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina - organizația Bacău, președinte prof. Elena Bostan; Despărțământul ASTRA „Vasile Alecsandri" Bacău, președinte prof. Mitică Pricopie; Fundația Culturală „Georgeta și Mircea Cancicov" Bacău, președinte poetul Victor Munteanu; Societatea Cultural-Științifică „Vasile Alecsandri" Bacău, președinte executiv, conf. univ. dr. Ioan Dănilă; Asociația „Civitas Bacoviensis", președinte lect. univ. dr. Petru-Gabriel Puiu, vicepresedinte lect. univ. dr. Iulian-Marius Furdui; Fundația Culturală „Ion Creangă" Târgu-Neamț, președinte prof. Adriana Timofte; „Eurocivica" Bacău, președinte Ilie Bârzu; lect. univ. dr. Adrian Jicu, directorul Bibliotecii Județene „C. Sturdza" Bacău; Călin-Leon Boambă, profesor la Colegiul Național „Vasile Alecsandri" Bacău, inițiator al Proiectului „Promovarea specificului național prin specific local"; prof. dr. Aurel Stanciu, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România - filiala Bacău; Anton Achiței, solist de muzică populară.
Alătur semnătura mea, în locul oricărei alte concluzii.
