HIPERTIROIDISMUL

Distribuie pe:

Este un sindrom clinic, asociat expunerii țesuturilor la un nivel crescut de hormon tiroidian (tiroxină), care se corelează cu o accelerare a tuturor proceselor metabolice. Ca atare, este o hiperproducție de hormoni tiroidieni.

Glanda tiroidă este o glandă endocrină (cu secreție internă), alături de altele: hipofiza, epifiza, glandele paratiroide, pancreasul (insulina), glandele suprarenale, gonadele.

Sunt o mulțime de cauze ale hipertiroidismului, astfel: boala Basedow, adenomul (tumoră benignă, deci necanceroasă), gușa polinodulară toxică, hipertiroidită gestațională (de sarcină) - care este tranzitorie -, hipertiroidismul de iod, carcinom tiroidian (cancer), tiroiditele (infecții ale glandei, post virale), hipertiroidismul de medicamente (cordarone - medicament utilizat la bolnavii cardiaci, care au o frecvență cardiacă (ritm) crescută (peste 68-80/minut), tireotoxicoza, determinată de utilizarea hormonilor tiroidieni fără indicație medicală, precum și ingestia de produși alimentari cu conținut crescut în iod, din alimentația cu produși de carne (hamburger). Mai există și alte cauze care produc hipertiroidismul.

Boala Basedow

Are o prevalență de 5 ori mai mare la sexul feminin decât la cel masculin, incidența maximă fiind în decadele a doua și a patra de viață, dar poate să apară la orice vârstă. Predispoziția genetică este unanim acceptată. Boala apare frecvent la mai mulți membri ai aceleiași familii, această transmitere având, de fapt, o multitudine de alte cauze. Principalii factori participanți care determină declanșarea bolii sunt: anumite infecții virale și microbiene, stresul psihologic, fumatul, hormonii feminini (estrogenii), perioada de după naștere, administrarea în exces a iodului (în special în zonele cu deficit de iod) sau a unor medicamente pentru inimă (amiocordarona).

Tablou clinic: nervozitate, transpirație în exces, palpitații („bătăi suplimentare" la nivelul inimii, în afara ritmului cardiac normal), tromboflebite, stare de slăbiciune și oboseală precoce, pierderea în greutate, cu apetit păstrat (de regulă, un consum alimentar crescut), lipsă de aer, tranzit intestinal accelerat (mai multe scaune pe zi, față de cele normale).

La tineri, principalele manifestări clinice sunt: nervozitate, creșterea ritmului cardiac, la copii - creșterea în înălțime și maturitatea osoasă sunt accentuate, iar la vârstnici, tabloul clinic este atipic. Bolnavii de Basedow au pielea mai caldă, umedă, catifelată, părul se degradează mai accentuat, unghiile sunt subțiri și moi, colorația pleoapelor este mai accentuată. Alte manifestări: creșterea frecvenței cardiace (până la insuficiență cardiacă), tulburări de ritm cardiac, dispnee (bolnavul obosește repede), declanșarea crizelor de astm (la astmatici), scăderea în greutate, din cauza accentuării arderilor la nivelul țesuturilor, accelerarea ritmului scaunelor, la persoanele în vârstă (mănâncă mult), alteori - lipsa poftei de mâncare. Persoanele bolnave urinează mai des, în special noaptea; copiii urinează în somn; la bărbați survin: scăderea apetitului sexual, mărirea în volum a sânilor; la femei poate surveni osteoporoza și, implicit, creșterea riscului de fracturi; la femeile în menopauză apar modificări de personalitate: iritabilitate, anxietate, agitație, insomnie, tromboflebite, tremor „fin" al mâinilor, cu frecvență mare; exoftalmia (globii oculari sunt ieșiți din orbită), care poate fi uni sau bilaterală și apare la bărbați în proporție de 20 - 40%.

Explorări de laborator: dozări hormonale - TSH-ul crescut; scintigrafia și radiocaptarea evidențiază o tiroidă mărită în volum; CT sau RMN; este necesar examenul oftalmologic.

Evoluție, complicații și diagnostic - boala Basedow este o afecțiune cronică, evoluând cu perioade de activitate și faze de remisie (îmbunătățirea calității vieții). Important de subliniat: cauza acestei reapariții a simptomatologiei și a relativei însănătoșiri nu este pe deplin cunoscută.

Complicațiile cronice în hipertiroidiile de durată pot fi: cașexia (scăderea anormală în greutate), osteoporoza (rarefierea calciului în oase), boli ale inimii - insuficiența cardiacă (oboseală marcată la cel mai mic efort, cu reținere excesivă de apă în organism, cu edeme, respectiv umflarea picioarelor). Uneori, bolnavul se trezește din somn cu o lipsă imperioasă de aer. De asemenea, pot surveni tulburări de ritm cardiac (fibrilație cardiacă); contracțiile inimii sunt neregulate, de obicei rapide, cu puls neregulat și inegal, cu risc embolic. (Trombii produși la nivelul inimii se mobilizează și, prin desprinderea din zona inimii, sunt vehiculați prin torentul sanguin, devin „emboli" și se pot cantona în diferite organe vitale: inimă, plămâni, creier sau la nivelul membrelor inferioare.) Atitudinea terapeutică constă în faptul că această complicație este majoră și în mod operativ este necesar tratamentul anticoagulant.

Tratamentul urmărește atât ameliorarea rapidă a simptomatologiei, prin măsuri de ordin general, precum și administrarea unor medicamente care să blocheze formarea în exces a hormonului tiroidian (administrarea medicamentelor betablocante - atenolol, propanolol, betaxolol etc. ) precum și blocarea sintezei de hormoni tiroidieni. Menționez un fapt important, și anume: criza tireotoxică, atunci când se produce o creștere excesivă de hormoni tiroidieni, reprezintă o complicație acută, cu risc letal (mortal) crescut.

Alte mijloace de tratament constau în radioterapie și operația radicală chirurgicală. Măsuri de ordin general: evitarea suprasolicitărilor și stresului psihic, a expunerii la soare și la temperaturi crescute, odihnă corespunzătoare, o alimentație adecvată, bogată în vitamine și, mai ales, în proteine animale (carne, brânzeturi, ouă) și vegetale (fasole, linte, soia). Se pot folosi și sedative cunoscute de marele public.

Alte măsuri terapeutice: iodul în doze mari, sub formă de Lugol ; radioterapia - tratamentul cu iod radioactiv, care determină distrugerea tiroidei.

Reacții adverse posibile: hipotiroidismul permanent, care se poate instala și după un an de la administrarea iodului radioactiv. Se poate instala o tiroidită de iradiere (inflamația tiroidei). De asemenea, este posibilă exacerbarea oftalmopatiei (o mărire în volum a globilor oculari).

Atenție! În sarcină și alăptare iradierea cu iod este o contraindicație categorică și este indicată evitarea unei sarcini timp de o jumătate de an. De asemenea, nu se administrează în cazul suspiciunii unui proces canceros. Revin asupra unui element important al actului chirurgical, și anume: în vecinătatea glandei tiroide sunt dispuse glandele paratiroide, care au rol în metabolismul fosfocalcic. În această împrejurare, se lasă o parte din glanda tiroidă. Actul chirurgical se indică în gușile mari, voluminoase, sau în cazul suspiciunii unui cancer tiroidian. Nodulii mici tiroidieni, în fază inițială compensată vor fi urmăriți periodic, prin ecografie și funcțional, fără a se interveni terapeutic decât în stadiul cu evoluție nefavorabilă.

Monitorizarea terapiei se face prin dozarea TSH-ului (hormon tireotrop) care poate rămâne suprimat până la 2-3 luni.

Biochimie - hemoleucograma se efectuează lunar sau ori de câte ori o infecție ridică suspiciunea de agranulocitoze (scăderea bruscă a numărului de leucocite - globule albe) și pericolul de îmbolnăvire a anumitor organe. Normal, leucocitele sunt între 4.000 - 6000/mm pătrat. Când acestea scad sub 3.000, se întrerupe numaidecât tratamentul și se administrează hormoni corticoizi (prednison, medrol, dexametazon etc). Tratamentul cu ATS (antitiroidiene de sinteză) este indicat timp de 1-2 ani, cu scopul de a se reduce riscul recidivelor. Uneori, este necesară asocierea și cu hormoni tiroidieni, evitându-se astfel scăderea acestora.

Lasă un comentariu