În ultimul timp, în această bulibășeală politică, tot mai penibilă, primim și știri ceva mai liniștitoare, încurajatoare, pozitive, așteptate de românii tot mai dezamăgiți din 1990 încoace. Unui fermier botoșănean, Dumitru Avădanei, i-a venit o idee. Și a trecut la fapte, la materializarea ei. A cumpărat, de la un danez, care s-a grăbit, încurajat de o stupidă lege, să cumpere pământ românesc, o mie de hectare de teren agricol. Deci, mia de hectare s-a întors, în acte, acolo unde trebuia să fie stăpân românul! Ce bine ar fi, dacă tot mai mulți fermieri români ar proceda la fel, încercând să dreagă greșeala făcută de mizerabilii guvernanți români, prin acea lege a vânzării pământului românesc străinului, primului venit. Și ei, guvernanții, ar trebui să înțeleagă sensul acelui cântec despre casa părintească. Dacă - așa cum spune cântecul - „Casa părintească nu se vinde", bine ar fi, dacă s-ar renunța la stupida, antiromâneasca lege, și nici pământul românesc să nu mai fie vândut străinilor!
