A ajunge în Împărăția lui Dumnezeu, înseamnă a-ți desăvârși ființa. Prin post noi nu imităm pe Mântuitorul Iisus Hristos, ci-L urmăm. Îl urmăm prin post, prin rugăciune, milostenie, prin Sfintele Taine și prin fapte bune. De aceea este foarte, foarte important postul.
Așadar, am spus: post, rugăciune, milostenie și fapte bune. Însă Hristos mai cere ceva. Încetarea vrajbei și iertarea jignirilor, ne-a fost lăsată ca poruncă de Mântuitorul Hristos, nu pentru că Dumnezeu ar avea nevoie de ea, ci pentru că nouă ne este de folos. Cel ce iartă greșelile aproapelui său, singur va primi iertare de la Dumnezeu, după făgăduința Mântuitorului. Sfinții Părinți ne învață că, cel ce iartă întotdeauna câștigă. Oricare ar fi pricina certei, dacă ierți, ți-ai spălat de îndată sufletul și te-ai făcut vrednic de Rai. Să-ți ierți vrăjmașul! (Mt. 6, 14 - 15). Este a patra armă, cea mai grea dintre toate. Duhovnicul întreabă un suflet:
- Nu cumva ai dușmănie cu cineva?
- Am părinte, cu o vecină.
- Ce ți-a făcut?
- Asta și asta.
- Cât timp ai de când nu vorbești cu ea?
- Sunt deja zece ani…
Vine alta.
- Ai vreun dușman?
- Chiar soacră-mea părinte, a scos sufletul din mine! Nici „bună ziua" nu-i zic…
- Ei, zice părintele acum trebuie să iertați.
- A, nu se poate asta, părinte. Dă-mi canon orice vrei, să aprind lumânări, să fac metanii, dar iertare nu. M-a ars, și nu vreau nici s-o văd, nici să o aud…
- Ce zice însă Evanghelia!?
Cineva a întrebat pe un necredincios, care este cel mai frumos cuvânt din câte sunt scrise în Evanghelie; și a răspuns: ceea ce zice Hristos, a ierta unul pe celălalt. Ierți? Ești creștin. Nu ierți? Păcat de posturile tale, de drumurile tale la biserică, de metaniile tale, de toate câte faci. O spune clar Evanghelia. Ierți, vei fi iertat. Nu ierți, nu vei fi iertat. Un Sfânt părinte spunea: Vai de cel care moare înainte de a se împăca cu dușmanul său! Mii de preoți și mii de episcopi să-i citească rugăciuni la mormânt! Nu se iartă! (Pr. Cleopa)
